M-aș lua să mă tot duc
s-au rupt norii și curg valuri de mări dulci
pe frunți încruntate
port umbrelă magică, dar nu mă apără de tine
doar distanța stă scut
pe retină se plimbă imagini netrăite
cos gânduri cu ață roșie
se rupe cerul și se întind covoare rozalii
mi-e palid obrazul
privesc copacii legănați de vânt
și verdele a ajuns să mă sufoce
plouă mărunt cu picuri reci
ce constatare de om mare
mă zbat să desfac nodul gordian
cu care m-am legat de ancoră
îmi ești povară, și totuși
mi-e teamă să mă eliberez
de tine
Foto
hugslovepeace
>.<
Pingback: M-aș lua să mă tot duc « Evergreen