Povești inspirate din fapte reale și trăiri imaginare

Apel la moralitatea politicienilor

Inteleg, sa fii politician trebuie cumva sa faci pact cu dracu’.

Sau cel putin asta am inteles eu din toate stirile pe care le citesc si care ma ingrozesc. Pot sa inteleg ca odata ajuns la putere, omul isi pierde coerenta gandirii, valorile si devine mai lacom si mai putin conectat cu partea sa decenta, dar chiar si asa, sa ajungi sa pui in pericol cetatenii unei tari, mi se pare fictiune pura. Si ma intreb cat trebuie sa fure un politician pana spune, “gata, aici ma opresc!”

Nu numesc partide, nu dau nume, nu ma refer la toti politicienii

Ma intreb cateodata, cum poti tu, ca fiinta umana, sa pui semnatura pe niste acte, sa accepti sa furi sute de mii de euro, bani care erau dedicati spitalelor si sa pui in pericol vietile oamenilor din banii carora tu, practic, traiesti. Inteleg ca politicienii din Romania nu se trateaza aici, dar cum poti tu sa iesi pe strada, sa te uiti in ochii copiilor tai, sa mergi in vacante sau sa te culci cu nevasta / sotul, cand tu stii ca in ziua respectiva ai privat de la viata niste oameni. Cum poti tu, om ca toti ceilalti sa compromiti si sa pui in pericol existenta altor oameni? Cum poti tu, criminal, sa te uiti in oglinda?

Oare copiii tai ce-ti spun cand citesc despre tine in presa? Ori lipsa constiintei se transmite genetic si nu le pasa nici lor?

Inteleg ca atunci cand ti se promit sute de mii de Euro, esti orbit si e greu sa vezi consecintele. Inteleg ca vrei sa oferi ce e mai bun familiei tale, indiferent de carca cui te folosesti. Inteleg ca pana de curand nimeni n-a vazut mizeriile pentru ca romanul de rand nu avea cuvantul transparenta in vocabular, ci bajbaia in bezna nestiinteti purtand valul ignorantei pe ochi. Pana acum s-au strans toate intr-o buba plina cu puroi si mizerie. Dar s-au tot ciupit bucatele, s-a tot gaurit si au iesit la iveala informatii. Microsoft, Colectiv, Hexi Pharma, Malaxa, Tracia-Asesoft, si multe altele (mai ales in sistemul medical). Sunt curioasa daca oamenii (fiintele umane cu suflet si empatie, compasiune si bun simt) sunt afectati in vreun fel?

Cate vile sa ai? Cate masini de lux? Cati bani in banca? Cat e nevoie sa furi pana realizezi ca, de fapt, esti un criminal? 

Am cititi de curand o postare a unei doamne care, din nefericire, trebuie sa mearga cu mama dumneaei la Institutul Oncologic. Acolo mori cu zile. Spitalul este de-a dreptul infect! Se spune ca trebuie sa-ti pastrezi optimismul cand te lupti cu cancerul, dar nu cred ca e cineva capabil sa faca asta, in conditiile si tratamentul mizere din Romania.

Apel catre politicienii corupti

Fotografie de Marilena Nicolaescu

Oameni din clasa politica a Romaniei, cat mai dureaza furtul? Cat mai puteti da din pix si ucide fara constiinta? Cati bani credeti ca mai aveti nevoie sa spalati, cati bolnavi cu zile mai condamnati? Oameni din politica, cu cat ne ingropati mai mult, cu atat va pierdeti resursele, nu realizati asta?

Noi, astia, antreprenorii, corporatistii, sorosistii, noi mergem la munca. Nu traim din ajutor social, nu suntem pensionati pe “caz de boala”, nu ne permitem sa ne tratam la clinici lux din alte tari, ci dam banii in sistemul medical romanesc, desi ne-ati luat si medicamentele. Noi va dam salariile si va spunem clar ca nu prea le meritati, iar dumneavoastra ne trantiti usi in nas si ne amenintati cu arme si tunuri de apa.

Cetatenii v-au facut o evaluare si ati cam picat-o, ce este de facut?

Am vazut multe interviuri cu tot felul de oameni politici care au impresia ca postul lor este dat de la Iisus din ceruri si ca sunt cumva niste zeitati, fata de noi astia, muritorii. A fi politician inseamna a fi un fel de sfant, imposibild e atins. Nu e doar un job, este un har si apartine celui care a ajuns acolo si nimeni nu poate sa conteste asta. Acest simt al proprietatii mi se pare strigator la cer! Clasa politica a uitat ca isi ocupa locul pe scaun, isi primeste banii sa-si spele costumele si benzina pentru masina privata, de la oamenii pe care ii denigreaza. Aia pe care ii desconsidera cu fiecare interviu arogant, cu fiecare declaratie nesimtita, cu fiecare dosar penal. Adica de la tine si de la mine.

Eu pentru asta ma revolt. Ca oamenii politici din Romania nu au bun simt si nu sunt modesti, ba chiar umili, ci fac pipi de pe un tron improvizat pe oricine are “tupeul” sa ii ia la intrebari sau sa le ceara socoteala pentru deciziile lor.

Aceste cefe late, aceste fiice de Bamboo, acesti barosani si patroni, aceste nepoate si aceste rude ale acestor dumnezei sunt imaginea noastra si imaginea somnului de veci pe care generatiile de dinaintea noastra l-a dus. Tacerea, capul plecat (sabia nu-l taie), frica, lipsa spiritului civic… toate astea ne-au adus in punctul asta.

Ei sunt rezultatul greselilor parintilor nostri si tot ce putem sa facem este sa incercam sa le rezolvam pentru copiii nostri.

Dar cu cat creste nivelul de imoralitate din ei, cu atat se naste spiritul civic din noi. Oricat de obositi, deprimati, tristi si lipsiti de speranta am fi, clasa politica nu merita sa renuntam la lupta. Aroganta, coruptia, lipsa bunului simt, nedreptatea, furtul, amenintarile, mafia nu pot castiga aceasta batalie!

Sa crestem bula noastra

Pentru prima data in foarte multi ani de cand am inceput sa ma preocup de situatia Romaniei s-au schimbat lucrurile. Oamenii reactioneaza.

Pe de alta parte exista cei care nu reactioneazaa, dar pot fi atrasi de partea “binelui” cu rabdare si exemple concrete. Bataliile verbale, injuraturile, acuzele nu ne ajuta sa ne marim bula, ci ii indeparteaza pe ceilalti de “leprele intelectuale”.  Cand cineva intra intr-o polemica, arata-i dovezi. In sfarsit avem ziare de investigatii, care vin cu dovezi, nu cu circ sau aberatii. Urmariti si donati catre  Casa Jurnalistului, Rise Project, Tolo, Vice si povestiti celorlalti despre existenta lor.

Ne vedem in strada!

Cu bine,
Evergreen

Cover

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply