Povești inspirate din fapte reale și trăiri imaginare

Stiu ca-mi spuneti sa raman aici, dar eu vreau sa ma intorc acasa

De fiecare data cand spun cuiva ca vreau sa ma intorc acasa, ma intreaba de ce vreau sa fac asta? Romania e la pamant, Bucurestiul e pierdut, nu mai avem viitor, totul e sumbru, e mai bine in UK.

O fi mai bine, dar nu pentru mine…

Vreau sa ma intorc acasa pentru ca mi-e dor de oameni, ma! Mi-e dor sa merg la festivaluri de film si sa vad fete cunoscute, mi-e dor sa ies la beri si la discutii superficiale sau profunde, cu mers pe jos de la Romana la Unirii in miez de primavara. Mi-e dor sa fac o gluma si sa rada lumea, nu sa se uite ciudat si eu sa incerc sa explic ce am vrut sa zic. Mi-e dor sa ma simt parte din ceva, chiar si din revolta impotriva clasei politice. Mi-e dor sa nu ma mai simt singura, fara niciun prieten aproape de mine. Mi-e dor de soare. Mi-e dor sa cunosc strazile si sa-mi fie mila de cladirile in paragina. Mi-e dor de ciorba mamei! Si de gustul mancarii de acasa. Mi-e dor sa ies la evenimente misto, sa vad oameni cool, sa merg la concerte, sa dansez pana dimineata, sa stam pe treptele bisericii si sa povestim una-alta.

Dorul de casa

I’m back!

Da, pot face toate astea si aici, dar nu prea pot. Nu pot eu, alti oameni se descurca excelent, se integreaza in societate, isi fac prieteni… dar nu eu. Eu sunt selectiva si pretentioasa si construiesc greu prietenii.

Bai, traind experienta asta realizez ca faci toate lucrurile pe care le faci cand le imparti cu prietenii. Si mie-mi place sa fim multi si sa fie haos. Am nevoie de toti oamenii mei, impreuna si separat. Am nevoie de momente, de interactiune umana, de imbratisari, de privit in ochi, de inspiratie. Am nevoie sa fiu parte din proiecte creative, sa ma dedic unui job, sa primesc recompense si la alt nivel decat financiar.

Sunt atat de importante lucrurile astea si nu le pretuim cand le avem. Ce cliseu, nu? Ma rog, eu le-am pretuit, ca eu sunt disperata sa vad oameni, sa stau cu ei, sa ne imprietenim, sa povestim, dar am si vrut sa plec si sa ma rup de tot la un moment dat. Sa zicem ca anul asta jumate a fost pauza de incarcat bateriile.

Castig aici cat sa ma descurc si sa calatoresc si uneori sa raman cu bani la final de luna. Lucru pe care l-am realizat rareori in Bucuresti, chiar si cu trei joburi. Nu ma lafai, nu-mi cumpar tone de haine, nu ma scald in bijuterii. Costurile sunt la fel de ridicate ca veniturile. Mergem tot cu low cost, stam tot cu airbnb, preferam mersul pe jos. Incerc sa traiesc decent si sa ma gandesc ca atunci cand ma intorc acasa n-o sa am aceeasi bani si nu vreau sa fiu frustrata ca sunt ruda saraca. Dar da, banii pot aduce mici bucurii, gen calatoriile, iesitul la concerte, dar nu pot inlocui relatiile umane. Niciodata! Si pentru mine relatiile umane sunt esentiale.

Si de aia ma intorc eu acasa.

Cover: Anca Oae (Berlin)

You Might Also Like

6 Comments

  • Reply
    valentin `
    7 May, 2017 at 9:19 am

    vrei copilul sa fie roman sau englez?

  • Reply
    Albu
    6 May, 2017 at 10:41 am

    Sper sa ai gândirea asta și după un an de stat în țară :)

    • Reply
      Evergreen
      6 May, 2017 at 11:33 am

      Sper. Daca nu, Berlin ma asteapta :)

  • Reply
    fabi
    5 May, 2017 at 2:57 pm

    Nu degeaba exista vorba aia, ca nicaieri nu e mai bine ca acasa :)

  • Leave a Reply