Când știi că trebuie să renunți?

Aduni și aduni într-un sac al tău, aduci și strângi până dă pe afară. Aduni oameni, cariere, destinații. Aduni și bifezi. Atingi scopuri.

Vine momentul ăla când ai bifat tot ce ai visat că vei putea bifa. Vine inerția. E un bine cu care te obișnuiești. Ți se cuvine. Ți se cuvine ca în sfârșit să-ți fie bine. Și te bucuri.

Te ridici ca un observator obiectiv și observi. Toate s-au așezat precum visarea ta.

Apoi pui Beirut. Cu Nantes. Și te gândești dacă ești prea amețit de atâta bine, ori atât a fost. Ăla a fost momentul tău magic. S-a dus și te-ai trezit în altul. Fără a fi pregătit. Cineva te-a constrâns să te găsești aici.

Când știi că trebuie să încui și ultima ușă?