Confesiuni

Mă așez comod în cercul vicios

Dă-i drumul. Agăț cu lăcomie chiștocul. Pufăi cu sete. Gustul amărui se prelinge pe gât. Beau o gură din aperolul inundat de cuburi de gheață. O să-i spun barmanului să nu mai exagereze. Aștept să mă pocnească în creștet. Plec să dansez. De fapt, plec din cercul de oameni necunoscuți ca să mă zgudui până aproape de inconștiență.

Ascult cu interes conversațiile celor din jur. Nimeni nu e de fapt, ci e perspectiva societății și filtrele ei asupra lui. Știm asta cu toții și niciun share motivațional n-o să ne scoată din mecanismul ăsta. Ne e frică de oamenii ăia cărora le lipsește stratul gros autoprotector. Un rând de piele tăbăcită care ascunde găurelele rămase de la bubele purulente. Nu pentru că-s fragili, ci pentru că sunt invincibili. Un om care știe exact cine e, care-și recunoaște totul, omul ăla e împlinit.

Am impresia că-n viața asta ne naștem de multe ori, dar ne obișnuim cu senzația și nu ne mai dăm seama. Ne naștem după fiecare beție cruntă, după fiecare despărțire dureroasă, după fiecare ceartă isterică, după fiecare depresie. Ne naștem câte puțin. Din durere. Uneori ne naștem de tot într-o formă nouă, alteori doar o bucățică. Poate de de bine. Poate un traseu simplist e prea banal pentru o lume atât de mare și complexă.

Citesc o carte. E scrisă slab. Și, desi e scrisă slab și previzibil, mă regăsesc în unele pasaje. Ceea ce mă enervează pentru că sunt niște emoții de-a dreptul mediocre. Dar nu astea mediocre ne rănesc cel mai mult? Nu banalele problemele din copilărie, despărțirea de un fost, eșecul profesional sunt cele care sapă adânc? Astea se duc direct acolo unde suntem șubrezi și vuiesc înainte și-napoi până rod tot. Și-așa putrezim în interior și ne put până și gândurile.

Nu mă simt apreciată.
Povestea vieții mele.
Am nevoie să mi se spună des că sunt OK.
Să mi se spună de către alții.
Degeaba-mi spun eu.
Sunt insuficientă pentru mine însămi.

Ce trist…

Dragă Roxana mică, rezolvă-te odată, să trecem și noi la nivelul următor.

 

You Might Also Like

2 Comments

  • Reply
    Laura
    8 January, 2018 at 12:36 am

    Esti OK.

  • Leave a Reply