Povești inspirate din fapte reale și trăiri imaginare

Observator emotional

Stateam pe trepte la TNB intr-o zi mohorata de toamna. Nu ploua, dar cerul gri ne apasa pe toti. Se vedea greutatea noptilor reci in cearcanele fiecaruia. Pentru ca sunt o fire extra punctuala, ajung de obicei cu 20 de minute inainte de ora stabilita. Si pentru ca oamenii ca mine atrag contrariul, majoritatea prietenilor mei intarzie.

Asa ca stateam de 15 minute bune, statuie la TNB. Ramasesem fara baterie la telefon. Nu aveam nicio carte la mine.

La cativa metri de mine, o alta statuie zgribulita fuma cu ochii intr-un punct fix. M-am uitat la degetele ei. Erau galbene. Probabil ca asta era al doilea pachet. Avea niste manusi rosii, fara degete si o geaca imensa kaki. Mi-am zis ca se poarta gecile astea si apoi m-am gandit ca as vrea si eu una. Dar maro.

Poveste de iubire

Foto: Tomatsu SHOMEI

Nu stiu de ce, dar nu-mi puteam lua ochii de la ea. Stiam ca e nepoliticos sa ma holbez, dar eram curioasa s-o vad. Si mai mult decat sa vad chipul ala din profil, claia de par cret, degetele ingalbenite, unghiile roase din carne, bocancii Dr. Martens tociti si botiti, voiam sa o vad.

Era clar ca era trista. In care era digitala cineva fumeaza cu ochii intr-un punct si nu scroleaza random pe Insta? Eu asta as fi facut daca ma taia capul sa-mi incarc telefonul sau macar sa iau bateria externa cu mine. Cica tehnologia iti usureaza viata. Pe naiba! Cablurile si incarcatoarele imi ocupa juma din geanta.

Dar de ce era trista? Oare era ceva legat de ea? Oare s-a despartit de iubirea vietii, oare a aflat ca sufera de o boala incurabila, oare are probleme la munca? Ori e doar melancolica? Nu, nu e nici nostalgie, pare mai mult un dor. Un dor sfasietor care-ti taie vorbele, care-ti taie picioarele, care te intepeneste intr-o zi de toamna pe trepte la TNB. Deci e de la iubire.

Ma uitam acum fara nicio doza de rusine. Ma holbam de-a dreptul. Era deja personal. Trebuia sa aflu ce are fiinta aia pe suflet. Ea se uita tot la punctul fix imaginar, ori poate se uita la cineva sau ceva anume. M-am uitat si eu in directia aia, dar am observat un afis ciuruit cu Loredana Groza si niste urme de graffiti. Deci raspunsul nu e acolo. E la ea.

Cumva asteptam sa planga. Sa ii curga o lacrima pe obrazul osos si sa ma conving ca e o suferinta din iubire. A stins a nu stiu cata tigara si a pus-o in buzunar. Mi-a placut asa mult ca desi sufera ingrozitor inca are grija de planeta. E ceva ce as face eu. Nu stiu cat e de bine, totusi…

Gata, pe fata cu claia de par cret o parasise iubitul si acum sta aici pe trepte si se gandeste care e urmatorul pas. Pentru ca imbecilul ala a parasit-o fara prea multe cuvinte si a plecat la o colega de munca. Si desi ea banuia ca e ceva in neregula, de fiecare data a asigurat-o ca e fericit. Pana intr-o zi cand brusc n-a mai fost.

Povesti si ganduri

Foto: Nobuyoshi Araki and Daido Moriyama

Ce nemernic!

Deja ma intristasem si eu. Ca existam ca fiinte si ne ranim asa. Ca venim cu bagajul nostru si nu stim sa vorbim in iubire. Ca avem pretentii si asteptari, ca nu ne cunoastem nici cat negru sub unghie, dar avem pretentia sa ne cunoasca persoana iubita.

O luasem pe aratura

Si cand eram gata-gata sa ma duc la ea sa ii spun clasicul va fi bine, o vad ca se ridica si se duce cu pas grabit spre gura de metrou. Se indrepta spre un tip inalt, usor grizonat, destul de atragator. Ma pregatisem sa-i friga una peste cap si sa intervin destul de furioasa. Cand colo il apuca de cap si-l saruta de m-a luat pe mine cu fiori. El o apuca de talie, ii sopteste ceva, ea rade cu toata fata si pornesc amandoi inspre Rosetti.

*Scroleaza, oare exista asta in dictionarul nostru?

– – – – – – – – – – – – – – –

Evergreen

Cover foto: Andrei Leonte

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply