Povești inspirate din fapte reale și trăiri imaginare

Poeziile nescrise

M-am trezit cu dimineata-n cap. O raza calda si destul de incapatanata imi mangaia cam brutal pleoapele. De la o vreme nu mai pot sa dorm pe lumina si cu o seara inainte uitasem sa-mi pun obloanele. Plus ca e patul nou si-s genul care trebuie sa se acomodeze cu un loc pana sa se simta confortabil.

Mi-am facut o cafea si am iesit tiptil pe terasa spatioasa acoperita de flori. Are mai mult farmec din exterior.

Mi-am aprins o tigara. Nu stiu daca pornirea asta a venit de la filmele vazute sau cartile citite, unde personajul fumeaza dimineata si se uita-n zare, pentru ca eu nu fumez de obicei. Am stins tigara si mi-am amintit ca nu pot sa inteleg oamenii care fumeaza dimineata pe stomacul gol.

Apoi m-am gandit la gesturile pe care le facem si nu ni le putem explica. La lucrurile pe care le spunem, dar pe care nu le intelegem. Daca m-ar fi intrebat cineva de ce naiba am aprins o tigara, n-as fi putut sa raspund. Pur si simplu asa mi-a venit. Abia apoi am analizat gestul si l-am etalonat ca nepotrivit.

Irule blog

Ganduri de vara

Ne-am cazat intr-un loc frumos

Nici prea scump, nici prea ieftin, potrivit pentru un cuplu tanar casatorit cu un venit decent. De pe terasa, din mijlocul florilor si albinelor (de care mi-e groaza) se vede o dunga fina albastra. Acolo se imbratiseaza elegant cerul cu marea. E genul de loc din care postezi prima poza pe Instagram cu ‘room with a view’. Ceea ce am si facut.

Cred ca e o chestie asta sa te duci undeva la mare si sa cauti un loc cu vedere tot la mare. Nu inteleg de ce, pentru ca cel mai mult timp il petreci in afara casei aleia, bot in bot cu apa. Cred ca e ceva romantic luat tot din povesti, sa stii ca pe dupa draperie se intinde marea, nestingherita.

Mi-am propus sa profit de aceasta liniste si de privelistea magnifica si sa las inspiratia sa-si faca de cap. Am deschis laptopul, apoi toate fisierele in care am insirat la un moment dat macar un gand (am multe ganduri, aparent) si am dat sa tastez.

***

Pentru a putea scrie ar trebui sa sap undeva in niste unghere interioare. Sa ma intorc in trecut, sa zbor in lumi paralele, sa gust imaginar din tot felul de situatii, sa apelez la o durere, o angoasa, o mica anxietate care sa-mi vibreze-n degete. M-am gandit la foste iubiri, la abandon, la noptile in care am tanjit dupa bine si cu cat ma duceam mai mult acolo, cu atat ceva ma tragea la suprafata. Cumva, simteam ca tradez prezentul meu bun prin zgarmaitul asta, fie el si in numele creatiei. E si asta o forma de cenzura. Ori poate e doar frica si poarta masti.

Mi-e frica de apa.

Evergreen

Observator emotional

Ai venit si m-ai sarutat pe ceafa si m-am zgribulit toata. Nu credeam ca o sa mai pot bucura cu atata sinceritate la un sarut. Eram atat de razvratita in interior, dar si atat de resemnata si epuizata cand ne-am cunoscut, incat am lasat toate armele la podea. N-avea niciun sens sa mai duc o batalie care oricum s-ar fi sfarsit cu mine bocind in perna. Doar ca de data asta cred ca s-a trezit si universul din aceeasi letargie in care zaceam amandoi si a facut magie.

Am inchis laptopul si acolo am lasat si toate fricile.

Am pornit spre locul ala unde se imbratiseaza cerul cu marea.

Evergreen

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply