Povești inspirate din fapte reale și trăiri imaginare

Rugăciunea de luni

Ma uit istovită la tine și-ți șoptesc în gând că raiul nu există. Te uiți la mine cu speranța zilei de mâine, dar știu deja că mâine vom fi dispărut.

N-avem în noi rugăciunea zeilor, n-avem în noi sacrificiul suprem, n-avem în noi abandonul. Nu ne-am putea pune niciunul mai presus decât celălalt. Ne-am certa zilnic pe orgolii mici. Mi-ai reproșa că sunt egoistă și ți-aș măsura orice abatere de la al treilea pahar. Ți-aș reproșa că sosul pentru paste e prea dulce. Sau prea sărat. N-ar conta. E prea și e insuficient. Te-ai uita la mine și mi-ai spune că am pus ceva pe mine și că poate ar trebui să renunț la eclerul de seară. Eclerul cu vanilie. Aș căuta tandrețea, dar ar lipsi cu desăvârșire.

Sunt nedusă la biserică.

Amin.

Am ajunge acasa epuizați. Și ne-am duce fiecare în universul lui. Tu te-ai juca. Și-ai sorbi dintr-o bere, două, trei. Eu m-aș pune să citesc niște cărți care se presupune că mă fac mai deșteaptă. Am căuta refugiu. Și-am alerga în neștire unul de celălalt. Și ne-am întreba pe furiș, oare când am ajuns campioni la 200 metri garduri? Am vorbi despre lucruri banale, despre planuri de weekend sau poate chiar de ideea de a face un copil. Un soi de salvare a unei relații care nu se poate salva. Apoi am adormi cu sufletele sterile, cu vise negre plate, cu oftat în pernă.

Mă uit istovită la tine și ți-aș spune toate asta. Și-aș putea să jur pe culorile universului că orice am încerca vom ajunge în scenariul de mai sus. Faci un pas spre mine și realizez că-s speriată. Că am repetat atât de des toate replicile că au rămas înțepenite în gât. Undeva acolo licărește o iluzie. O speranță. Că poate sosul e potrivit și eu nu pun pe mine.

***

Caut.

Evergreen

 

Cover 

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply