Povești inspirate din fapte reale și trăiri imaginare

Și iată cum m-a plesnit

Azi am râs în stânga și-n dreapta. Dă-i cu energii pozitive, dă-i cu bună dispoziție, dă-i cu îmbrățișări. Soare, căldurică, self esteem până-n lună și înapoi și poc! În numele Tatălui cum s-ar zice. Băi, dar m-a plesnit una de m-au luat toate, cu senzații de sufocare.

Și timpul s-a oprit în loc și apoi rewind și dă-i cu imagini în freză, dă-i cu amintiri peste bot, dă-i cu șuturi pline de replici imposibil de reprodus (din prea multă stimă față de voi) de m-am chircit pe stradă. Nu mai da nenicule, îmi ziceam. Nu mai da. Mai cu foc veneau în mine.

Și-n timpanul meu bolnav îmi răsunau acorduri de chitară care se duceau drept în suflet. Iar! Palme, șuturi, urlete de m-a luat cu amețeală. Toate se învârteau în jurul meu și încercam să le prind, să le strâng în palme, dar inutil. Le-am pierdut! Pe toate… dar toate.

M-am așezat epuizată aproape fără vlagă. Aș fi îmbrățișat asfaltul și aș fi stat încremenită o vecie. Acolo. Acolo mi-ar fi fost cel mai bine…

Nu mă pot aduna. M-am împrăștiat în atâtea suflete și-n atâtea îmbrățișări că pur și simplu nu mai pot… Și în loc să mă apropii de ieșirea din labirint parcă mai mult mă afund în beznă. Cândva cineva-mi ținea o lanternă de veghe… Azi am rămas eu cu mâinile încleștate în gâtul vieții.

Băi, am avut o jumate de zi frumoasă și cealaltă jumate fără noimă și ambele jumătăți îmi aparțin în egală măsură.

Iartă-mă pentru tot ce am făcut și pentru tot ce în continuare fac, într-o conștiență absurdă menită mai mult să mă deruteze. Iartă-mă pentru toate minciunile pe care ți le-am zis, atunci erau adevăruri. Iartă-mă pentru toate promisiunile de care nu am putut să mă țin din lașitate. Iartă-mă că-ți apar în prag ca mai apoi să fug ca un câine speriat. Iartă-mă că nu te pot iubi. Iartă-mă că nu-ți mai trec pragul sufletului. Iartă-mă pentru tăceri, suspine, vorbe fără noimă, furii, mâhnire, melodrame ieftine, izolare, reacții stupide fără explicații, drumuri de noapte, îmbrățișări neasumate, răceală, coșmar, că nu pot fi a ta acum, că plec capul.

.

You Might Also Like

7 Comments

  • Reply
    fata din umbra
    2 November, 2010 at 1:53 pm

    intr-adevar :)
    Nu-i bai.. trece .

  • Reply
    evergreen
    2 November, 2010 at 11:25 am

    Liz – hugs

    Pustiu, te rog, daca nu esti el nu mai folosi acest nickname. Multumesc :)

  • Reply
    Și iată cum m-a plesnit - Ziarul toateBlogurile.ro
    2 November, 2010 at 10:20 am

    […] Și iată cum m-a plesnit Mon Nov 01, 2010 23:03 pm Azi am râs în stânga și-n dreapta. Dă-i cu energii pozitive, dă-i cu bună dispoziție, dă-i cu îmbrățișări. Soare, căldurică, self esteem până-n lună și înapoi și poc! În numele Tatălui cum s-ar zice. Băi, dar m-a plesnit una de m-au luat toate, cu senzații de sufocare. Și timpul s-a oprit în loc și apoi […] […]

  • Reply
    Liz
    2 November, 2010 at 7:18 am

    *sigh*

  • Reply
    Pushtiu'
    2 November, 2010 at 5:16 am

    [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=-19pHLLs1Bs&fs=1&hl=en_US]

  • Reply
    Evergreen
    1 November, 2010 at 10:01 pm

    Imi pare rau pentru asta… nu e ceva placut.

  • Reply
    fata din umbra
    1 November, 2010 at 10:00 pm

    ma identific in ceea ce ai scris..

  • Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.