19 august a venit!

    Ziua asta am asteptat-o amandoi cu nerabdare. Si parca timpul se juca cu noi… ar fi trebuit sa implinim 2 anisori, dar n-a mai fost sa fie.

    Mi-a placut replica ta… si la anul vom sarbatori posibilitatea implinirii a 3 ani, chiar daca nu am mai fi impreuna… ciudat, suna ciudat sa spun ca sunt singura.

    Azi ar fi trebuit sa fim plecati departe, impreuna si nu separat. Azi ar fi trebuit sa primesc flori si eu sa-ti daruiesc zambete si imbratisari, ar fi trebuit sa ne plimbam pe faleza sufletului si sa visam la cei 3 copii. Trebuia sa alegem numele pisicii si sa ne ciondanim daca ne luam sau nu pesti. Of, poate si faptul ca am visat prea mult impreuna face despartirea asta si mai dureroasa…

    Ma intreb ce am sa raspund cand voi fi intrebata de motiv… nepotrivire de caracter… mi se pare o explicatie amuzanta… probabil am sa raspund ca “erai prea bun si eu mult prea rasfatata”. Uneori primind totul te obisnuiesti cu ideea ca ti se cuvine si niciun sacrificiu nu mai are valoare. Eu asa am patit… si mi-e greu sa spun, dar sunt principala vinovata pentru situatia de fata…