21st century girl

Cunoști senzația asta?
Visezi că ești gol într-o mare de oameni? Și se uită ciudat la tine? Și nu știi cum să te acoperi? Și pământul îți fuge de sub picioare? Și amețești? Și te sufoci? Și mâinile-s prea scurte și lumina prea brutală?

Și ei trec și se uită. Se opresc. Te observă. Râd de tine. Le e milă de tine. Te discută șușotind. Sau vorbind tare. Parcă ești un exponat. Și tu ești derutat complet. Parcă acel corp e oribil și tu ești o ființă îngrozitoare. Stai în curul gol în mijlocul oamenilor. Ca un animal prăduit. Și nimeni nu îți întinde o șosetă. Nimeni nu e interesat să se apropie.

Mă rugam să fie cineva care să mă apere. Oricine, numai să mă facă să mă simt în siguranță. Pentru că, să fim serioși, e aproape imposibil să răzbați singur. N-am găsit omul care să se pună paravan, dar am găsit oameni care mi-au dat după puteri: un scut, o cizmă, o cască, o mănușă… și așa mi-am pus din nou armura…

Așa m-am simțit eu multă vreme. E cumplită senzația.
Acum pot sta în fundul gol în mijlocul oamenilor și mă pot bucura de asta. Dacă șușotesc la ofer un drăguț deget mijlociu. Dacă râd scot limba. Dacă le e milă că-s nebună le arăt cele 3 tatuaje și îi invit la bere.

*acum mulți ani visam, o dată la o perioadă de timp, că sunt desculță pe stradă. nu știu cum se făcea că-mi pierdeam șoșonii. era coșmarul vieții mele. mi-era atât de rușine. oamenii se uitau urât. eu nu știam cum să-mi ascund tălpile goale. eram în autobuz și așteptam să cobor să alerg până acasă. mă trezeam plângând și suspinând. am tot avut visul ăsta până într-o noapte în care mi-am dat încălțările jos și mi-a plăcut să mă plimb desculță prin oraș. chiar și în autobuz. și oamenii dispăruseră.

HugsLovePeace
>.<