Povești inspirate din fapte reale și trăiri imaginare

32 de săptămâni de sarcină versus ce mi-am imaginat eu

Când am aflat că sunt însărcinată mi-am imaginat cum la șapte luni o să călăresc platourile de filmare câte 16 ore pe zi, o să pot să alerg în continuare 4 kilometri și-o să lucrez până mi se rupe apa și trebuie să merg la maternitate.

HA HA HA HA HAHA HAHA HAHA HA HA HA HA

Mamele din jurul meu s-au uitat la mine c-o dragoste pe care o ai pentru un copil care încă mai crede în Moș Crăciun.

Au încercat să-mi spună că oricât de sprintenă și activă sunt eu în general, hormonii, kilogramele și durerile nu-mi vor permite să trăiesc viața așa cum îmi imaginez eu. Cu o aroganță specifică mie, le-am zis că nu știu ele, că eu pot. Și ele m-au lăsat în pace. Și viața mi-a tras un mare șut în cur.

Cred că primul șoc pe care l-am avut a fost când am ieșit din casă pentru un control medical, după multe zile de izolare.

Plecasem pe jos spre clinică. Un drum pe care-l făceam de obicei în maxim 30 de minute a ajuns la 50, dar cu eforturi supreme. Am ajuns lac de apă, gâfâind. Și nici n-aveam cine știe ce burtă. Am vrut să cred că era de la mască, dar nu, era de la faptul că viteza când ești gravidă e a întâia la relanti.

Acum îmi calculez orice traseu cu pauzele de tras sufletul. Car după mine un pepene uriaș și o senzație constantă că voi face pipi pe mine. Nu știu ce naibii mi-am imaginat eu, dar uneori râd singură pe stradă de cât de naivă și optimistă eram.

N-o să intru în detaliile scârboase, deși am obosit cu toate influencerițele și vloggerițele care prezintă sarcina ca pe un miracol frumos și sexy. Sunt sigură că e o nișă mică de tot care bifează asta, dar prieteni, PRIETENI, noi, majoritatea muritoare și anonimă trăim o altă realitate. Aia cu dureri de șale, constipații și arsuri. N-o să intru acolo, deși un reality check din când în când nu strică…

Lăsând deoparte treaba fizică, ce nu mi-am imaginat eu nici în ruptul capului a fost că o să-mi pierd creierul. Și s-a dus, nene! Am un lag de zici că mă conectez la net prin dial-up. Uit cuvinte, uit idei, uit ce voiam să zic sau dacă voiam să zic ceva… în sensul în care mă opresc în mijlocul conversației și plec din cameră. Andrei e uluit de capacitatea mea de a mă transforma într-un peștișor naiv. Dar cel mai crunt este că îmi scapă din gură și din mâini. Am toate hainele pătate cu pastă de dinți, mâncare, cireșe, pepene, detergent de vase și alte minuni… WOW! Practic acest bebeluș a luat tot ce aveam mai bun. DEJA!

Partea și mai amuzantă e că la început de sarcină nu dormi că ai gânduri, iar la final de sarcină nu dormi că ai burtă. Nu am mai dormit o noapte sănătoasă de vreo lună și ceva. Motivul? Pipi de minim zece ori și incapacitatea de a mai ajunge în stadiul profund de somn. Așa că am milioane de vise dubioase, foarte reale, pe care mi le amintesc în detaliu, dar sunt desființată de oboseală. Ah, bucuria!

Mai e puțin.

Încă o lună și puțin până pe 1 august, când am data estimată de întâlnire cu omul ăsta mic, care are un impact atât de mare asupra vieții noastre. Acum se amestecă dorul și frica, oboseala și disconfortul de la burtă, nevoia de somn și neliniștea.

Pe curând,

You Might Also Like

13 Comments

  • Reply
    Adelina
    12 June, 2020 at 3:43 pm

    Am avut o sarcină ușoară, dar o naștere foarte grea. Și o a 2-a sarcină grea, însă nașterea a fost frumoasă. Deci există un echilibru până la urmă. :)
    Sănătate multă!

  • Reply
    Sim
    11 June, 2020 at 4:51 pm

    I feel you, desi eu am avut o sarcina ca aia 5%.
    Sa stii ca totusi nu ti se rupe apa cand intri in travaliu si apoi mergi la spital. Asta e doar in filme.
    In sub 10% se rupe apa inainte de partea finala a travaliului.

    • Reply
      Evergreen
      12 June, 2020 at 6:30 am

      Ah, bun, e bine de stiut :))

  • Reply
    Oana Marr
    11 June, 2020 at 2:29 pm

    Haaaa haaaa haaaaa ha ha ha.
    Yep! Sounds about right

  • Reply
    Mihaela
    11 June, 2020 at 2:28 pm

    Hey!
    Cred ca depinde de fiecare persoana de cat de obosita se simte in ultimul trimestru.
    Eu, sincer am fost foarte obosita in primul trimestru, adormeam la 19 in fiecare seara si dormeam si pe timpul zilei in weekend. Dar in ultimul trimestru, nu am fost deloc obosita si mergeam zilnic pe jos foarte mult ( da, poate cu viteza melcului ), dar am fost mult mai activa decat in primup trimestru.
    Bine, poate am avut si noroc ca nu am avut gleznele umflate si nici nu am luat mult in greutate( vreo 8kg, cu care am venit in minus de la maternitate).
    Da, nu e chiar totul feeric, dar clar fiecare sarcina e diferita.

    Sarcina usoara in continuare si nastere usoara!
    Felicitari pentru Leut!

    • Reply
      Evergreen
      11 June, 2020 at 2:43 pm

      Hei, eu in primul trimestru (aproape tot) am fost varza: greturi si oboseala. Al doilea am fost BLANA. Acum sunt 50/50. Am zile si zile. Nu am luat cine stie ce in greutate, max 10Kg (oscilez), dar e inconfortabila burta. E imensa :)))

  • Reply
    Anca
    11 June, 2020 at 2:14 pm

    Daca acum ti se pare ca ti se dizolva creierul, asteapta dupa ce nasti cand simti ca-l ai undeva scurs, in calcaie si n-ai nicio sansa sa ajungi la el.
    Nu stiu daca ai auzit aceasta informatie, ca cica creierul femeii insarcinate se micsoreaza (sau ceva de genul) cu 3%. Dar se spune ca in 9 luni de la nastere iti revii. Mie mi se pare, dupa 2 nasteri, ca cei 3% au fost inlocuiti cu altceva, nu spun cu ce

    • Reply
      Evergreen
      11 June, 2020 at 2:44 pm

      Normal ca se micsoreaza, cresc altele :)) Ah, sunt super curioasa, dar e interesant ca ma lasi sa descopar. Sper sa fie inlocuiti cu miserupism.

      • Reply
        Anca
        11 June, 2020 at 5:26 pm

        :))))Maaai, nu stiam sa leg o fraza, noroc ca trece :)))
        Se umple cu iubiiiireee :))))

  • Reply
    J
    11 June, 2020 at 1:22 pm

    Hey!
    Îmi pare tare rău pentru experiența ta. Am citit articolul intrigată de titlu. Sunt în săptămâna 32, de asemenea, și încă sunt ok, mă mișc ok, fac mișcare, dorm ok-ish, dar, cel mai important, în ciuda multor situații nu roz la serviciu și în viața personală, îmi mențin o stare de spirit bună. Ceea ce sper să reușești și tu pentru a-l aduce pe lume fără frustrări și 2nd thoughts :) Simte tot și e mai bine să simtă pozitiv :) Să ne auzim cu bine.

    • Reply
      Evergreen
      11 June, 2020 at 2:45 pm

      Starea mea de spirit nu e rea, postarea e haz de necaz. Am zile si zile. Unele sunt cu tristete si melancolie, altele sunt cu optimism si energie. Si cred ca asta e viata :>

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.