la asta chiar nu am titlu sugestiv

paranoia e în floare.

oare ce m-ar putea face să nu mai fiu în halul ăsta? pare stupid, dar e mai presus de mine. e o stare. e nevoia de a mă uita de cinşpe ori în urma mea. nu-mi convine deloc pentru că mă defocusează şi pierd noţiuni. pierd inutil momente pe care le-aş putea folosi pentru orice altceva decît frica.

curajul piere odată cu vîrsta.

sorţi de izbîndă nu am decît dacă îmi ghidez mintea spre altceva. dar mintea mea e afurisită! face ce vrea ea. de-aş putea i-aş da o mamă de bătaie, dar nu poci. aş pune-o la pămînt şi dăi şi dăi.

e clar că universul îmi dă ce-mi “cere” mintea, dar ar putea şi el să nu bage în seamă toate prostiile. ar fi frumos să-mi trimită nişte fluturi mov şi nişte mare la parter. ori un job mişto şi bine plătit.

nici nu mă pot bucura de varaastaamsamaindrăgostesc că rog unghii.

ca să nu mai zic că de vreo două zile nici poftă de mîncare nu mai am. iar asta e deja la limita imposibilului.

în ton via Ana:
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=OjTOs1L3SBg]

>.<