paranoia e în floare.
oare ce m-ar putea face să nu mai fiu în halul ăsta? pare stupid, dar e mai presus de mine. e o stare. e nevoia de a mă uita de cinşpe ori în urma mea. nu-mi convine deloc pentru că mă defocusează şi pierd noţiuni. pierd inutil momente pe care le-aş putea folosi pentru orice altceva decît frica.
curajul piere odată cu vîrsta.
sorţi de izbîndă nu am decît dacă îmi ghidez mintea spre altceva. dar mintea mea e afurisită! face ce vrea ea. de-aş putea i-aş da o mamă de bătaie, dar nu poci. aş pune-o la pămînt şi dăi şi dăi.
e clar că universul îmi dă ce-mi “cere” mintea, dar ar putea şi el să nu bage în seamă toate prostiile. ar fi frumos să-mi trimită nişte fluturi mov şi nişte mare la parter. ori un job mişto şi bine plătit.
nici nu mă pot bucura de varaastaamsamaindrăgostesc că rog unghii.
ca să nu mai zic că de vreo două zile nici poftă de mîncare nu mai am. iar asta e deja la limita imposibilului.
în ton via Ana:
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=OjTOs1L3SBg]
>.<
5 Comments
Marius Strâcnă
29 June, 2010 at 8:24 amCu siguranta patesti asta din cauza grijilor ce le acorzi o prema mare importanta, mai mare decat trebuie.
Evergreen
29 June, 2010 at 8:25 amAsa este.
Evergreen
29 June, 2010 at 7:34 amLiaLia – incerc cu muzica buna :) si incerc sa lucrez la subconstient
Azul – mda, se face!
Azul
28 June, 2010 at 10:30 pmFacem schimb! Iti dau eu pofta mea de mancare si imi dai mie lipsa poftei. Merge?;;)
Te pup!
LiaLia
28 June, 2010 at 9:39 pmEu m-am autizat și nu-mi mai e frică de nimic. Probabil sunt reacții de apărare ale subconștientului nostru la agresiunile din jur. Eu am o continuare la prima ta propoziție: paranoia e ăn floare, nici în sulă nu ne doare :D Cel mai la îndemână tratament; multă muzică bună și mult somn. La mine merge de fiecare dată :)