Nu e genul meu sa scriu despre diete, ma rog, nu in felul in care scriu alte site-uri si nici despre kilograme. Am avut intotdeauna alte probleme mai importante, iar de cate ori am scris despre dieta, am scris ca nu pot s-o tin, mananc aiurea si imi place sa fumez. Mai mult, mancatul sanatos e un stil de viata pe care il vad sofisticat. Ori iti permiti sa iei mesele in oras, ori ai rabdare si-ti place sa-ti prepari mancarea. N-am niciuna si nici pe cealalta, ba tot timpul am avut o viata haotica.
Sa revenim. Am ajuns la 48.9 kilogorame si am zis ca trebuie sa punctez asta in blog, desi am atat de multe lucruri pe care as putea sa le scriu. Csf, nai csf. In fiecare dintre noi exista si o latura superficiala. Sau sa o numim latura noastra sanatoasa. Aia in care ne uitam in oglinda si ne place de noi.
Bon.
Am ajuns la 48.9 kg. Mi-a fost frica sa ma cantaresc in ultimele zile, ca am tot mancat aiurea. Si stim cu totii ca in patru saptamani o sa fie nunta galactica si mna. Vreau sa ma simt bine-n rochia si pielea mea.
Ideea e ca-mi place senzatia asta.
Acum cativa ani luasem destul de mult in greutate si ajunsesem undeva la 60 kg. Si tot oscilam intre 55 si 60. Ma si lasasem de fumat, bubuise fata cu acnee. Ce sa mai? Ce-i trebuie unei femei sa se simta bine si implinita: grasime si cosuri. Si, desi mergeam la sala si incercam sa mananc ok, nu scadeam deloc, dar deloc. Eram intr-un mare blocaj fizic si emotional.
Nu mai tin minte momentele, dar toata lumea se mira de mine. Se intorsesera inapoi toate karmele negative si toate blestemele pentru ca fusesem genul ala de persoana care manca pizza, cartofi prajiti si desert si nu se ingrasa. Dupa care life happened.
Am fost si la nutritionist si m-a ajutat si Raluca, my BFF, sa-mi organizeze meniurile zilnice. Reusisem sa scad la 53. Nu ma apropiam deloc de 50, greutatea la care ma simt bine in corpul meu.
Asa ca am decis sa dau toate hainele mele din perioada de glorie. Ma mai uitam cu jind la poze de la mare. Am zis ca n-o sa mai ajung niciodata aici. Ma resemnasem.
Ei bine, ani mai tarziu, iata-ma din nou tot aici. Nu mai e fermitatea de la 20, dar incerc sa ajung la sala cat pot eu de des. Ma motiveaza si nunta, sper sa gasesc motivatii si dupa. Da, da, sanatate si sa te simti bine in pielea ta, dar cand ploua si e frig si ajungi acasa dupa munca, iti vine sa te bagi in pat si sa te uiti la seriale. Si sa rontai niste chips cu otet. Si aia e. Si poc, nu te mai incap blugii.
Partea buna e ca eu scad in greutate cand sunt cu cineva. Nu stiu de ce, dar cred ca mi se echilibreaza ceva-n cap. Am reusit sa dau jos niste kilograme cand am schimbat jobul si am intrat intr-un mediu agitat si stresant. Si cu relatia… combinatia perfecta. Acum nu trebuie decat sa ma mentin. Sa vedem cum iese asta.
Partea si mai buna din toti ani astia in care m-am chinuit sa slabesc este ca am inteles cat este de greu. Avand mereu un metabolism misto, nu stiam ce inseamna sa fii atent la ce mananci, cand mananci. Judecam destul de aspru oamenii, fara sa ma gandesc ca pe langa pofta de mancare exista ceva emotional ce trebuie rezolvat. Si asa este. Ori este o boala fizica, ce trebuie tratata, ori este pe fond emotional. Si daca mai avem si niste gene din alea… tacamul complet.
Si e foarte naspa sa ai moralul sus cand ai 10 kile peste ce-ti doresti, oamenii se uita stramb la tine, tu nu te poti abtine, nu iti dai seama cum sa iesi din asta, te uiti in oglinda si-ti displace profund ce vezi. E un cerc vicios din care gasim foarte greu iesirea, mai ales daca deja am creat obsesii.
Dar cred in continuare ca oamenii au nevoie sa fie constienti ca e ceva in neregula cand ai peste 10 kile in plus. Nu-mi plac campaniile alea care promoveaza asta. Nu pentru ca am senzatia ca oamenii sunt grasi pentru ca sunt nesimtiti, ci pentru ca undeva acolo exista o problema (fizica sau emotionala) si este nevoie sa fie rezolvata. Odata ce e rezolvata, se rezolva si metabolismul. Nu trebuie sa fim toti fit sau conform cu niste criterii sinistre impuse de reviste, o femeie cu forme este o femeie sexy, dar nici obezi si sa gafaim la fiecare pas.
In alta ordine de idei… o ascult pe fata asta de ieri. Si zic s-o impart si aici pe blog.
[youtube]https://www.youtube.com/watch?v=wDjeBNv6ip0[/youtube]
Cu bine,
4 Comments
adriana
1 July, 2016 at 1:28 pm:)) See? …. the struggle is real.
:D Peschici 2013 me vs Dubai 2016 me aproba cele zise…
Evergreen
1 July, 2016 at 1:44 pm:))))
ana
30 June, 2016 at 5:09 pmEu sunt in etapa in care ma chinuiesc sa slabesc, dupa ce regimul de la nutritionist n-a dat rezultate…. So, niste tips mi-ar fi utile.
Evergreen
30 June, 2016 at 7:58 pmBuna, Ana! Sa stii ca nu prea am tips-uri. La mine a mers cu stres si agitatie. Eu am incercat ceva pe baza de grasimi sanatoase si foarte putini carbs, sport si sa incerc sa nu ma stresez pe tema asta. Pe partea asta nu am reusit prea bine, ca dezvoltasem o obsesie. Schimba nutritionistul :) Acum mananc cam tot ce-mi doresc, dar evit sa mananc dupa ora 19:00 si pentru asta iau pranzul pe la 16:00. Dar rontati pe parcursul zilei :) Incerc sa mananc fructe in prima parte a zilei, sa beau peste doi litri de apa pe zi, sa urc scarile si sa evit rulantele, sa merg pe jos. sa ajung la sala cat mai des. Ah, nu am mai baut alcool :) Asta am inteles ca ajuta.