Uneori îmi vin tot felul de idei cu privire la relații. De exemplu, de ce nu ne cunoaștem întâi, locuim împreună, ne certăm, vedem care-s tabieturile și mai apoi ajungem să ne îndrăgostim? Ar fi mult mai simplă viața. Mă mai gândeam că bărbaților le e cumva teamă să mai invite o femeie la o cafea, dar pot s-o invite acasă la ei cu pretextul: să vedem un film, am făcut compot de vișine. Din astea. Nu înțeleg de ce lucrurile-s așa, de ce se ard etapele? De ce nu ne mai ținem de mână, apoi ne pupăm, apoi mă duci acasă?
Cu fiecare relație încheiată devenim mai pretențioși și nu pentru că ne credem mai buni, ci pentru că suntem din ce în ce mai speriați de o eventuală suferință. De aia selectăm mai mult, suntem mai atenți la anumite detalii pe care înainte nu le băgam în seamă, mai reci, mai distanți. De aia uităm să ne îndrăgostim cu totul și să trăim nebunia momentului, pentru că purtăm în cârcă celelalte îndrăgosteli transformate în eșecuri.
Nu consider eșec ce am trăit în amor pentru că au fost ale mele. Un succes nu înseamnă o finalitate în doi, ci niște momente bune care merită amintitie din vreme-n vreme. Dar m-au schimbat, toate. Dacă înainte făceam anumite gesturi, dintr-un elan inocent, acum stau pe bară și mă gândesc că așa nu mai merge, doar am încercat data trecută și n-a mers, deci mai bine o las balta. Aplic strategii conform cu ce am trăit, deși situațiile-s diferite, oamenii-s alții… imi masor cuvintele, reactiile, ma protejez.
Deci da, devenim mai pretențioși, dar nu pentru că devenim mai egoiști, ci pentru că pur și simplu nu ne vindecăm de temeri. Mergem cu ele. Nu ne împăcăm. Dacă vedem “simptome” din trecut fugim, crezând că-i deja vu. Nu e, dar e normal să căutăm oameni asemănători, pe tipologia noastră… deci e normal ca ei sa semene.
Asa ca da! N-am să mai iubesc ca la 20 de ani. Și n-am să mă mai îndrăgostesc ca la 22, 23, 24 și nici măcar la 25. Pentru că fiecare șut în plex sau palmă după ceafă, m-au făcut să nu mai vreau și să fiu rațională, cuminte, aproape în banca mea.
Sa nu te indragostesti de mine, imi spune… Auch! Am zis și eu multora să nu se… și ei s-au… Știți ce s-a întâmplat? Au disparut! Cum mi-am permis oare eu să sfătuiesc un om cum să simtă? Așa, nonșalantă ca și cum i-aș fi zis… te sfătuiesc să-ți depui banii la brd, e mai safe. Nu m-am întristat, dar mi-am dat seama în ce situație este el. Așa cum eram eu… adica in situatia de miserupe draga.
Si asta m-a intristat, cumva. Dar nu de tot, ci pe moment. Si nu pentru ca el nu ma vrea, ci pentru ca am ranit oameni cu niste cuvinte atat de stupide ca astea.
Roata se învârte. O să vină si timpul meu.
hugslovepeace
>.<
6 Comments
JulieT
12 June, 2011 at 4:45 pmmi-a placut mult postarea asta pentru ca mi-a confirmat niste intrebari :) numai bine
INTJ
10 June, 2011 at 6:03 pm@da-da
si care-i problema? daca ni se tot repeta povestea cu sufletul pereche … asta inseamna ca-i si adevarata? nu-i cumva mult mai logic ca, de fapt, sa existe mai multe suflete care se potrivesc lejer la “suflet pereche” … din propriul punct de vedere, da’ nu si dintr-al lor? iar daca da, atunci alegerea oare chiar iti mai apartine, chiar mai are sens “sa te astepti”? mai degraba as spune ca fiecare la randul sau alege … sperand sa fie ales (ca nu functioneaza dupa modelul “io te aleg si gata, automat ma alegi si tu”) … ajungand astfel “sa te multumesti” (mai ales ca n-ai incercat toate posibilele “suflete pereche” ca sa poti zice ca “am ales”).
da-da
8 June, 2011 at 8:34 pmbine, normal ca nu-ti faci un tipar dar din cand in cand(cam des in cazul meu) gasesti oameni despre care chiar crezi ca te completeaza si ei nu cred asta despre tine. si atunci?
INTJ
8 June, 2011 at 4:03 pm@da-da – “vine cand te astepti mai putin” … tocmai pentru ca nu te astepti (aka nu ai pretentii mai mult sau mai putin exagerate, nu te astepti sa-l/s-o intalnesti pe Fat Frumos/Ileana Cosanzeana … ci “te multumesti” doar cu un om care are si bune si si rele).
da-da
7 June, 2011 at 10:54 pmda-da. “o sa vina si timpul meu”. asa-mi zic si eu dar cred ca doar ne amagim. nu exista timp in chestia asta. si ca vine atunci cand te astepti mai putin e si mai mare amagire. adica eu sa nu ma astept tot timpul sa apara cineva si sa ma iubeasca? adica nu asta vrem cu totii?
INTJ
7 June, 2011 at 8:14 pm“O să vină si timpul meu.” … you can bet on that! si-o sa vina atunci cand te astepti mai putin. :)