Absenţă motivată

Am vrut să scriu de mai multe ori, dar mi-au rămas gândurile-n draft. Am trăit o lună excepţională. Cu oameni geniali. Cu muzică de dimineaţa până noaptea târziu. Cu dansuri matinale şi ochi cârpiţi de somn. Cafea în cantităţi industriale, jah, frig, mare în toate ipostazele, soare, cald, legănaţi pe barcă sau adormiţi în cafenele… eram grămadă şi făceam un lucru mişto: film.

Într-o lună s-au schimbat o mulţime de lucruri şi mi-am dat seama că există sănătate mentală şi emoţională în doi, doar că apare odată cu vârsta. Că indicat este să nu scormoni în bagajele celuilat şi să nu încerci să-l schimbi după placul tău imediat ce l-ai prins în mreje. Că prezenţa şi absenţa trebuie să te facă să te simţi la fel de bine şi că dependenţa e fenomenală când trezeşte pasiuni arzătoare şi sex sălbatic, dar e letală pe termen lung.

Îmi iubesc libertatea şi singurătatea. Poate nu e drept pentru oamenii care-mi intră în viaţă, dar cu timpul am tras nişte concluzii.  Abia am ajuns înapoi la mine şi nu intenţionez să mă rătăcesc prin alte braţe.

E al dracului de greu să ai pe cineva pe care să-l laşi liber să experimenteze, dar e o senzaţie de plutire. E mai mult decât perfect atunci când acel cineva te ţine de mână sau te sărută. Cum e la fel de perfect când îmbrăţişezi perna ta după o lună de zile.

Aş vrea să scriu multe. Să povestesc tot ce am trăit. Să postez pozele, filmele, glumele, dar prefer să-mi rămână mie. Şi lor.

Am revenit la realitatea mea. La băut vin cu prietenii mei de-o altă viaţă.  La oraşul meu. La şcoală, muncă, idei, probleme. Am plecat dintr-un univers străin, unde paradoxal m-am simţit în siguranţă.

Noapte. Barcă. Cer împânzit de stele. Frig. Legănat uşor. Cheu. Lumini. Reflecţii. Noi. Băncuţă. Filme pe youtube. Muzică. Romantic, gen. Îmbrăţişare. Zâmbet. Mă faci să râd. Cu tine mă simt eu. Sunt eu.

Priveşte cerul! E al dracului de rozaliu şi e plin de iubirile strigate-n văzduh.

Cheers mates! I am back!

>.<

 

Foto