Ca-n viață, ca-n filme

Același lucru, perspective diferite

*** Tot ce are viață este menit să se termine (la un moment dat). Să moară, ca să fiu dramatico-poetică. Cu certitudinea asta te naști. O ai în conștiința ta. O porți în subconștientul tău. Și totuși suferi ca un câine bătut de viscol atunci când se petrece asta. Și nu mă refer numai la moartea fizică a unui om, ci moartea unui sentiment, terminarea unei relații (amoroase sau nu), terminarea unui film.

***Îmi zice ea: tu cauți iubire. Eu fac ochii mari. Tot ea: adică nu neapărat o relație. Tu zici că nu vrei iubire, dar scrii altceva. Cauți iubirea. Eu cu aceeași ochi mari: dar nu vreau o relație. Ea: da, dar tu vrei să iubești. Eu, cu figura de moacă: ei, dacă pui lucrurile așa… mda, o să fiu mereu veșnic înamorată.
(și de nu va fi un bărbat asupra căruia să-mi revărs sentimentele, cu siguranță pot fi îndrăgostită de gândul de-a iubi – nocivă atitudine, merge să o dau de ziduri și s-o strivesc cu bocancul murdar de noroaie sau doar s-o accept ca atare și să mă bucur de ea)

***Am ajuns la maturitatea la care pot să dau delete fără să dau explicații sau fără să mă mai doară ficații. Delete. Și gata. Pentru că (iată!) pot în sfârșit să mă feresc de ceea ce-mi face rău. Și da, există oameni (chiar mișto) care mie personal îmi fac rău. Fizic. Emoțional. Mă copleșesc și mă fac să sufăr. Îmi distrag atenția de la ceea ce e cu adevărat important și mă trimit în zone dark-emo-tăiat vene. N-am nevoie.

***Nu judec suferința. Nu râd de un om care plânge, chiar dacă motivul mi se pare cretinopat. Nici nu-mi vine să-l iau în brațe și să-l ajut să-și lingă rănile (cu ipocrizia stau prost). Dar admir un om care suferă cu demnitate. Atunci îmi vine să-l iau în brațe și să-l dansez până picăm lați.

***Îmi place cum se miră unii oameni când află că am 25 de ani. Inocența și naivitatea (care mi se tot impută), figura de puștoaică, privirea ghidușă, starea de euforie, agitația, căutările, întrebările, gândurile, frământările… mda, probabil că la calcul iese un 22. Și e bine. Înseamnă că mă pricep să ascund ceea ce foarte puțini cunosc din mine. Și totuși, cum trebuie să fii ca femeie la 25 de ani? Serioasă. Cu gânduri casnice? Cu atitudine din aia de nu mă atinge că mă sparg? Cu simț al umorului redus pentru a nu leza integritatea?

***O vorba de duh: eu aleg oamenii. Nu-i las să mă aleagă ei pe mine. Și, de obicei, aleg prost. Și totuși, nu mă dezic de jocul ăsta. Cândva, o să aleg bine. Sau n-o să mai conteze așa mult.

Îmi doresc: cizme roșii din cauciuc pe care să le asortez c-o freză-n vânt, un paltonaș verde crud și-un zâmbet de primăvară cum n-ați mai întâlnit!

HugsLovePeace
>.<

Foto

You Might Also Like

14 Comments

  • Reply
    alas
    21 March, 2011 at 9:09 am

    Puteai sa “tai” si tu din ele, ce vocatie ai?

  • Reply
    Evergreen
    21 March, 2011 at 6:23 am

    *intrau in spam.

  • Reply
    alas
    21 March, 2011 at 1:02 am

    hmm

  • Reply
    alas
    21 March, 2011 at 1:02 am

    4-1

  • Reply
    alas
    21 March, 2011 at 12:57 am

    *** Moartea m-a speriat ingrozitor inca de cand eram mic. Tot speram in naivitatea mea de copil ca vor descoperii un leac contra ei. Bunicii ma linisteau si-mi ziceau ca n-o sa mor…ca sunt un copil bun si o sa ajung in rai. Nu ma incalzea cu nimic, de la 8-9 ani imi vedeam moartea peste ani si ani, stiam ca-i sigura. Gandul asta nu ma lasa sa dorm. Ma intreb daca as sti ca mor maine cum m-as comporta. As ucide, bate, viola? As ierta? Mi-as vinde tot ce am si m-as distra si as face tot ce n-am facut pana acum?

    *** Iubirea: Nu mai cred in ea, dar o mai astept. Sa mi-o bage Barbosu in traista…sau Cupidon, sau cine imparte. Pentru mine cred ca-i rationalizata si mi-am ratacit cartela.

    *** Greu ma dispensez de oameni, mai ales de cei insitenti. Îs empatic si aleg sa ma stresez eu decat sa-i supar. Si asta si pentru ca greu aleg eu oamenii, mai ales in ultimul timp aleg sa ma las ales.

    de cizme rosii voiam sa zic..dar am uitat.

  • Reply
    siko
    21 March, 2011 at 12:15 am

    pustoaica de liceu.. :D

  • Reply
    Evergreen
    21 March, 2011 at 12:09 am

    merci frumos! aoleu, doar nu arat de 15 :)))

  • Reply
    siko
    21 March, 2011 at 12:08 am

    multi inainte…
    nu am citit despre, dar nu arati nici de 20.

  • Reply
    Evergreen
    20 March, 2011 at 10:29 pm

    Iri – n-am cautat

  • Reply
    iri
    20 March, 2011 at 10:25 pm

    n-ai gasit pe nicaieri cizme rosii?

  • Reply
    Evergreen
    20 March, 2011 at 7:24 pm

    Patry – asa-e eu. uimesc oamenii. depinde ce ai citit. nu arat a 25, asta e adevarat.

  • Reply
    Patry
    20 March, 2011 at 7:12 pm

    Da, din blog. Mi-am facut asa o imagine despre tine. Iar acolo,la profilul de Facebook nu arati de 25 de ani. Ma uimesti!!! :)

  • Reply
    Evergreen
    20 March, 2011 at 7:00 pm

    Scrie la despre. De unde credeai ca am 19? Din blog? Merci la fel.

  • Reply
    Patry
    20 March, 2011 at 6:55 pm

    25 de ani. Iti bati joc de mine? :)). Wow. credeam ca ai maxim 19. Oricum multi inainte!!!

  • Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.