add new post, evergreeno!

Așa-mi strigă dejtele. Așa urlă tastatura.
Dar mie nu-mi arde de scris, mie-mi arde de zâmbit ca tuta-n în tavan.

Nu pot decât să mă bucur de zilele astea și de starea de calm. Să mă umplu pentru perioada care urmează. Să trăiesc pur și simplu tot ce mi se oferă, fără să fac nazuri.

Și voiam să vă împărtășesc si vouă că mi-e bine și că sunt fericită.

Nu știu cât durează.

Nu contează, pregătiți-vă să-mi dați batiste, dar acum râdeți cu mine.
Îmbrățișați vremea asta minunată, mergeți toate drumurile care vi se oferă, purtați la braț oameni frumoși. Este o toamnă de neuitat cum n-am mai trăit de multă vreme. Parcă din altă viață, parcă din alt film cu care m-am obișnuit de-a lungul anilor… îmi vine să merg infinit. Să mă plimb fără oprire. Să aud foșnetul frunzelor sub tălpile mele. Să admir crengile golașe, dar lipsite de tristețe. Să fac piruetele fericirii pe stradă.

E ceva în aer. E o perioadă de tranziție.
Și eu realizez cu fiecare zi că devin femeie și că îmi place asta, îmi place acest statut și observ că toate-mi vin natural. Sunt mai temperată, mai conștientă de feminitatea mea, mai atentă cu cei din jur.

Mulțumesc că mi-ați fost sprijin în ultima vreme.

HugsLovePeace
>.<