After party

Am stat 4 ore lângă bărbatul cu care am împărțit trei ani din viață. La scurtă vreme am epuizat toate subiectele de conversație. Privitul în gol face bine la retină. Individual m-am bucurat de două dansuri. În restul timpului am căutat acel om frumos, în mine… e pustiu. La revedere s-a încheiat cu un “sărbători fericite și ne vedem la anu”, sec și la obiect.

Just gonna stand there
And watch me burn
But that’s alright
Because I like
The way it hurts
Just gonna stand there
And hear me cry

Și când mă gândesc că acum trei ani mi-aș fi dat sufletul pentru el, pentru iubirea noastră.

Taximetristul a virat printre străduțe și am ajuns aproape de cămin. Mi-am amintit brusc nopțile când alergam spre locul ăsta, însetată de dor și iubire. Se sting toate, nu? “Pot să te sărut?”… mi-au venit în inimă bucăți din viață. Nu-mi amintesc dacă ți-am răspuns, dar probabil a fost ceva specific mie.

E 2:22 și nu mai caut nimic.

I-am spus taximetristului să mă lase mai departe de casă. Aveam nevoie de aer. Ți-am privit balconul… și nu știu cum după atâția ani, iubita mea, te-am rătăcit. Pare simplu, dar este al naibii de întunecat drumul. M-am împotmolit în punctul ăsta și nu găsesc ieșirea, deși nu trece zi să nu mă gândesc la tine… îmi doresc din suflet să-ți fie bine.

S-a mai încheiat un an. Închidem dosarul, legăm cu fundiță, acoperim rănile și zâmbim. Ce altceva să fie de făcut?

Pecetea în carne vie șade frumos pe trupul meu. Am ars etape din viață și le-am notat sârguincios pe blogul propriului trup. Tot din dragoste…

Ascult Goran Bregovic – Lullaby pe repeat.
Și m-am resemnat cu gândul uitării… le iau cum vin, le trăiesc cum sunt și le așez cum pot.

A mai trecut un an.
Nu trag nicio linie, nu-mi pun nicio dorință…
A mai trecut un an.
Nu fug nicăieri și nu plec capul…
A mai trecut… un an

Tată, mâine vin să-ți zic despre mine. Știu că n-o să-mi răspunzi, dar sper să te bucuri de drumul meu.

HugsLovePeace
>.<