Ah, the red wine, the dress, the feeling

Am pus mâna pe telefon și am vrut să tastez rapid: you make me happy. Am băgat telefonul în buzunar și-am mers alene pe strada plină de nămeți. O stradă pustie, încețoșată, la capătul căreia nu era nimic. Un sentiment bun, susținut de vinul băut pe nemâncate.

Eu către Ana: băi, iubirile-n absență sunt mai mișto!
Eu către mine: că nu au cum să ajungă la bittersweet end.

Am pus mâna pe telefon să te sun să-ți zic că o să fie bine. Și că indiferent de ce-o să fie mai încolo, vei rămâne un om drag mie. Așa ciudățel cum ești tu. Voiam să-ți mai zic că iubirea nu se discută și că berea are gust mai bun în pahare cu picior. Dar am renunțat. Probabil o să citești aici și-o să zâmbești. Ha, ai zâmbit. Cuttie cute.

Eu către Ana: tu, mai știi când veneam suferindă și-ți făceam capul vraiste din cauza ăluia?
Eu către mine: e o senzație ciudată de gol, că nu-mi mai lipsește el, deși n-a fost niciodată prezent.

Am vrut să te sun să-ți mulțumesc că-mi ești aproape. Că nu-mi citești blogul. Că dansezi obscen cu mine și nu-ți pasă de ce zice lumea. Că-mi spui cârnăcior și cocoșel. Că facem baie împreună. Că dacă aș vrea să răpesc pe cineva ai fi singura pe care aș suna-o să mă ajute.

Eu către Ana: mai știi când mă boceam din cauza ăluia? și acum când îl văd sunt blank?
Eu către mine: m-am aruncat ca un taur orb și deși eram conștientă că nu este despre el, am transformat totul în el. 

E lung drumul de la metrou și eu am băut niște vin roșu. Aș fi vrut să trăiesc o mică dramă a singurătății, dar n-am reușit. Look mom I am a grown up. Am ascultat muzică. Am dansat unde mi-a permis asfaltul. Am dat din cap și m-am zgâit în umbre.

Mi-aș pune mâinile-n cap și-aș geme ca o mâță dezorientată. Aș vrea să spun lumii că mi-e frică! Mi-e cumplit de frică de tot ce urmează. Dar nu-mi permit o asemenea slăbiciune și etalez un zâmbet de om încrezător. Doar că mi-e panică.

Aș vrea să folosesc cuvântul sofism într-o frază inteligentă. Dar nu-mi vine… fraza.

E iarnă și azi a fost soare. Și-am făcut poze-n parc. Îngropați în nămeți albi. Și ne-am pupat. Pe gură. Frumos. Ca niște copii. Și-am râs unul de altul. Și-am zis că n-o să te schimb niciodată. Și-am desenat harta și drumurile pe care le vom face. La vară.  Și-am râs de copiii care se smiorcăiau picați de pe sanie.

În septembrie merg la nuntă. La niște oameni care se iubesc ca doi nebuni după 10 ani de relație. Și spun ca un om mare, uite dom’le că se poate!

HugsLovePeace
>.<