Iaca, mă iau virușii de gâtlej. Mă ia cu friguri și apoi cu valuri de căldură. Vine și febra.
Am constatat cu stupoare că tot ce am crezut (vreodată) că-mi aparține, îmi lipsește cu desăvârșire. Nici măcar eu nu-mi aparțin (oricâtă dragoste de sine mi-aș purta). Aparțin societății, vieții, morții, sistemului, oricui dar numai mine nu.
E una din nopțile alea când nu am chef și vreau să dorm vreo o mie de ani și să mă trezesc în viteză, pregătită să o iau de la capăt. E una din nopțile în care caut oameni pe facebook și le privesc fotografiile cu un zâmbet înciudat sculptat pe chip. În seara asta l-am văzut îmbrăcat în costum de ginere pe unul de l-am iubit eu cu patimă șase ani. A avut porumbei la nuntă. Și artificii. Și are și copil. E fericit în universul lui. Probabil că nu s-a mai gândit niciodată la mine. Viața merge mai departe și fără mine, iată un alt șoc. Și m-a apucat și pe mine dorul de statornicie și întrebările. Cât să mai umblu așa? Cât să mă mai ascund în spatele nebuniei? Cât să mai caut perfecțiunea? Nu iegzistă!
M-am prostit de-a dreptul și de-a stângul.
Am senzația aia că nu mai pot s-o fac. Că sunt lată, una cu podeaua. Că mi-e dor (la dracu!!!) să stau într-o canapea, chircită în brațele unui om cu care să mă uit la un film. Să adorm pur și simplu și să nu mă tem de insomnii. Și omul ăla să vrea să-și petreacă statornicia cu mine și mie să nu-mi fie frică să-mi pierd mințile și sufletul. Să mă facă să cred! Și să ne plimbăm la minus șapte grade pe aleile orașului. Să facem lucruri de oameni normali și să fim fericiți cu asta. Cu simplitatea.
Delirez deja și nu am nici măcar febră.
Mă bate gândul să vreau să mă mărit și să fac copii. Mulți. Să-mi cumpăr un șorț de bucătărie și mănuși din alea să nu mă frig. Și polonic și oale. Și preș cu welcome. Să renunț la regie și la alte nebunii de femeie rebelă și să mă dedic familiei. Probabil aș muri sugrumată cu șorțul sau spânzurată de lustra nouă de la ikea.
HugsLovePeace
>.<
17 Comments
Evergreen
3 February, 2011 at 2:30 pmDana – nimeni nu e prea batran sau prea tanar pentru a comenta aici, deci nimeni nu poate fi penibil. Multumesc de urari, sper sa-mi iasa si DA, sper sa-l gasesc pe omul care sa ma… si pe care sa-l…
dana
3 February, 2011 at 2:17 pmRox,eu te citesc mereu- iar daca nu prea comentez – sa stii ca e din cauza ca…I’m to old – si …sa nu fiu penibila.
Dar- sa stii ca eu- (cam) simt si gandesc la fel ca tine- asa ca- daca iti faci – cumva- ,,griji” ca te-ai putea schimba ,,cu varsta”- pot sa-ti spun ca ai toate sansele sa nu-ti schimbi felul(original) de-a fi si modul de gandire…si- categoric- nu toate femeile se transforma (obligatoriu) in niste ,,gospodine”.
Ma regasesc foarte mult cu tine- ceea ce ma face sa ma simt ca si cum as respira o gura de aer proaspat…sau- ca si cum as fi pe malul marii-ca tot avem aceeasi ,,obsesie”/dorinta nebuna de MARE.
Iti doresc sa fii fericita- cu toate ca- asa, de la o experienta de viata dubla – ca numar de ani- pot sa-ti spun ca – majoritatea barbatilor nu prea ,,agreeaza” tipele destepte…ar trebui sa fie chiar un tip ,,genial” – alaturi de care sa fii fericita…dar- poate ca-totusi- EXISTA!
Bafta si celebritate – I wish you!
dana
3 February, 2011 at 2:09 pm,,orice relatie e si va fi asa cum o fac participantii … a sari in fantana e optional, nu obligatotiu.”
…doar ca – uneori- se-ntampla ca unul din ,,participanti” sa se SCHIMBE prea mult – si-atunci- oricat de mult ai vrea sa ,,salvezi”/imbunatatesti/infrumusetezi /relatia- nu ai cum- daca te ,,lupti” de unul singur.
Nu stiu daca – in viata- se poate face ceva fara (macar un pic de) RECIPROCITATE.
…chiar si Don Quijote- in lupta lui cu morile de vant- nu era chiar singur- pt. ca -l avea pe credinciosul Sancho Panzza…
…dar- scuze!
INTJ
3 February, 2011 at 7:21 amorice relatie e si va fi asa cum o fac participantii … a sari in fantana e optional, nu obligatotiu.
Evergreen
2 February, 2011 at 6:58 pmAdriana – cum le zici tu ca un om mare, huuugs (la sport cu noi!)
Dana, drago, nici nu stii cum mi-ai luminat ziua
Roxanel, am vazut, merci frumos. ai grija ta
dana123
2 February, 2011 at 4:51 pm…Uite- ceva misto de citit: Erica Jong,,Teama de zbor”(editura Trei)
…sau- de-amuzament- Kerstin Gier ,,Barbati si alte catastrofe”(editura ALLFA) si ,,Ma sinucid alatdata”
Roxana
2 February, 2011 at 4:26 pmUite aici : http://rocsee.wordpress.com/2011/02/01/nominalizari/
Iau sa stii,ca incepe sa ma ia mai rau :(
dana123
2 February, 2011 at 4:21 pm,, Că mi-e dor (la dracu!!!) să stau într-o canapea, chircită în brațele unui om cu care să mă uit la un film. Să adorm pur și simplu și să nu mă tem de insomnii. Și omul ăla să vrea să-și petreacă statornicia cu mine și mie să nu-mi fie frică să-mi pierd mințile și sufletul. Să mă facă să cred! Și să ne plimbăm la minus șapte grade pe aleile orașului. Să facem lucruri de oameni normali și să fim fericiți cu asta. Cu simplitatea.”
…OK- uite care-i treaba: chestiile-astea nu (prea) le MAI faci- casatorita fiind si ,,stabilizata”- asta- in general vorbind…pt ca- tot ,,in general”- tipul ala extraordinar se va transforma intr-o persoana morocanoasa…iar daca nu va face parte din mediul artistic si -Doamne fereste!- va fi vreun ,,limitat” patron de firma – nu va avea in cap decat grija asigurarii banilor de salarii -precum si alte chestii de felul asta…
…oricum- BE HAPPY just like this…just now!e mult mai OK- ASA…
…cat despre persoanele casatorite- majoritatea- odata ce-au crescut copiii si nu mai sunt inveseliti de dragalasenia acestora- nu-si doresc decat …FREEEEEEDOM!!!
…uite- eu am fost la niste cumparaturi- cu un prieten de familie(casatorit- si el)- si- in timp ce impingeam noi- ca doua persoane reponsabile si familiste caruciorul cu baxuri de apa si alimente- ma gandeam- cat de misto ar fi fost – sa nu fie nimic din toate astea- sa poti sa iei doar o pizza si o sticla cu vin si totul sa fie simplu si misto!
…so…nu uita – replica aia din ,,Twin Peeks”- ,,Lucrurile nu sunt ce par a fi”(ha-ha!)- asa si relatiile…casatoria si alte bullshit-uri.
P.S. Felicitari pt. blog- e ADEVARAT- si -scrii foarte misto…dar- pentru o ,,artista”- talentul e…,,ceva normal”!
BAFTA-n TOATE!
adriana
2 February, 2011 at 7:59 amn-ai sa le mai vrei dupa ce le ai :)
…
n-ai sa mai vrei nici canapeaua, nici filmul, nici plimbarea… treieste-ti fiecare iubire cu adevar. mai simplu de atat nu se poate… cine a zis, cine a zis ca atunci cand iubirea dintre doi oameni se transforma in relatie oficiala … nu mai e dragoste. …devine altceva.
iubeste fata…statornicia aia e doar a clipei.
poate dura 3 zile…3 ani sau toata viata… da fa-o sincer si n-o mintii
Evergreen
2 February, 2011 at 6:51 amRoxana – la ce? ia pastile…
Amy – puuup! mda, o sa-mi iau si eu tocuri sa se asorteze cu oalele…
Andria – sa clarificam: nu-l iubesc, l-am iubit. e doar asa o senzatie ciudata acum
Maitresse – cre’ca panica e multi spus, dar da ai dreptate in ceea ce zici
maitresse
1 February, 2011 at 10:47 pmPrietenul meu are o vorba…cand ma panichez cum o faci tu acum… imi zice mereu ca sunt pe “baby making mode” :))
Probabil asta vine o data cu varsta, cand ne vedem colegii, prietenii si fostii cladindu-si “un viitor”. daca acest viitor este ideal pentru ei… nu inseamna ca este si pentru noi!
Snap out! Ai toata viata inainte si toate vin la randul lor! Bucurate de fiecare moment pentru ca mai tarziu, cand o sa ai tot ce iti “doresti” acum… o sa vrei atceva!
Andria`s world
1 February, 2011 at 10:36 pmlasa amy, ca poti gati fara sort si dupa ce te mariti, pana cand creste copilul suficient incat sa se deplaseze pana la bucatarie singur. ;)
lasand gluma la o parte m-a intristat povestea ta. ma astept si eu oricand sa aflu ca cel pe care-l iubesc e cu alta si sunt fericiti si ajung la nunta..etc.
dar trecem noi si peste astea >:D<
amy
1 February, 2011 at 9:40 pmMai! Sa stii ca eu am manusi din alea ca sa nu ma frig, am oale si cateva polonice, si tocmai ce am cumparat si un nou pres cu welcome! Si tot rebela sunt! dar vorba ta, nu am sortzuletz de bucatarie! inca gatesc in tocuri si tanga! :) pup
Roxana
1 February, 2011 at 9:27 pmSi pe mine ma iau virusii :(
Apropo te-am nominalizat :D
Evergreen
1 February, 2011 at 9:05 pmazull – we’ll see
gabriela – nu vor intarzia sa apara… sunt peste tot viruseii, ai grija ta
Gabriela
1 February, 2011 at 9:04 pmin seara asta functionam cam la fel.
la mine lipsesc totusi virusii.
Azull
1 February, 2011 at 8:58 pmNu.. nu ai sa renunti la regie.. :) pentru ca e lumea ta. Cum nici eu nu am renuntat la dans.. >:D<