Confesiuni

Alex de la Kaya Studio

Am decis să-mi schimb look-ul asta după ce am tras o repriză zdravănă de plîns pe treptele şcolii după care sunat Puştiu şi plîns mai aprig. Asta după ce iniţial voiam să merg la shopping de una singură şi să-mi achiziţionez o pereche de blugi văzuţi mai demult la ltb. Fiind cu un picior în groapa depresiei ademenitoare şi încercînd să mă sustrag cu tact acesteia am călcat aproape timidă în salonul Kaya Studio.

Şi asta după ce Jules şi Nona s-au chinuit să-mi amintească de mine şi n-a mers că-s încăpăţînată şi absurdă.

Cine mă ştie personal ştie că debordez de socializare uneori excesivă şi obositoare, de aici şi concluzia că-s lipsită de mister.  Mno, azi nu! Mă uitam pe geamul ăla şi mă gîndeam că mă va apuca bocetul pe scaun în timp ce persoana cu foarfeca ei tăietoare de şuviţe dragi mie îşi va face treaba cu nonşalanţă.

Mă şi bufnea rîsul pe de-o parte că frizerii sau stiliştii sau cum le-o zice de drept, chiar trebuie să stea să înghită poveştile clienţilor. Efectul invers la taximetrişti cînd clientul înghite bazaconii.

Şi apare Alex din zodia scorpion născut pe 12 noiembrie, posesorul a doi ochi superbi cu gene lungi fără să se dea cu ulei de ricin pe ele. Mi-a spălat părul cu mîinile lui magice în timp ce încercam să nu plîng şi să mă fac de rîs. Mi-a dat şi cremă pentru nasul meu evident. A încercat să converseze, dar tîmpita de mine eram într-o lume paralelă. Şi pînă la urmă i-am zis care-i treaba, cum că-s aşa şi pe dincolo şi că iată-măi în pragul depresiei care se vrea a fi o dramă de neînţeles bla bla… femeia, artista…

Am făcut cunoştinţă şi mi-a zis Roxy. Aşa cum îmi zicea tata cînd eram mică. Şi omul ăsta, un străin, m-a tuns şi s-a conversat cu o aiurită, mi-a urat cele de urat şi m-a scos din starea cu care intrasem cu elan încă de azi dimineaţă cînd m-am trezit singură în casă. N-a durat mult terapia şi m-a costat şi ieftin. Nu a fost atracţie fizică, ci a fost pura plăcere de a conversa sincer, din interior cu un om mişto. Şi ca să nu credeţi că-s egocentrică am aflat şi eu despre el, dar nu dau din casă.

Am plecat cu pletele-mi în vîntul primăvăratic. Mi-am luat şi eu cicatrizin de la o farma. Am zîmbit chiar la un moment dat. Şi uite-aşa începe şi se încheie povestea mea…

O să mai scriu azi că am limbariţă în buricele degetelor.

You Might Also Like

3 Comments

  • Reply
    alexxa
    12 May, 2010 at 5:38 pm

    aha, fain…gene lungi, maini prin par, sampon …esti o norocoasa!

  • Reply
    Manon
    8 May, 2010 at 5:20 pm

    …Sa incerc si eu un barbat, ca pe mine ma nenorocesc coafezele, de-o viata. ;-)

  • Reply
    lollitta
    30 April, 2010 at 8:09 pm

    :) eu cu frizerul meu nu conversez, dar stie atat de bine mereu sa imi faca exact ceea ce vreau ca oricum as intra plec de-acolo cu moralul la maxim

  • Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.