Secvente

Am ieșit din nou la Universitate

Aș fi vrut să mă încui în casă, dar în mine zace un spirit de protestatar ce n-ai văzut. Am fost dezamăgită de cele întâmplate, speriată de gazul care mi-a înțepat limba câteva ore, dar și indignată de tot ce se discută în jurul meu, mai ales în presă. Așa că am zis că mai ies, cuminte, calmă cu riscul de a fi lovită, dar vreau să particip la scriera istoriei și la schimbare.

Și am fost. A fost bine în comparație cu noaptea precedentă, n-am mai simțit furia celor adunați. Jandarmii erau împrăștiați și luau indivizi dubioși pentru a-i identifica. Lumea striga, de data asta mai organizat.  Oamenii erau mai mulți, mai supărați, dar nu furioși. Printre noi plutea o teamă că ar putea izbucni un masacru, dar nu s-a concretizat.

Nu s-au întâmplat incidente, mulțimea împărțea mesaje celor care nu aveau și făcea loc celor veniți. O solidaritate ciudată care m-a făcut să mă gândesc automat la… deci se poate, domnule. Se poate și la noi!

Nu știu pe cine aleg dacă au loc anticipatele. Noi ne gândeam că ar fi bine să revenim la monarhie, dar pare imposibil. Nu știu dacă va fi mai bine, dar măcar nu mai e la fel. Poate sună stupid, dar zace o speranță-n mine, mai ales că după revolta asta lucrurile nu pot rămâne la fel. Că nu e drept, măcar pentru frigul trecut prin oase, panica, bordurile, gardurile și magazinele sparte, măcar pentru că am reușit să ne strângem acolo și să cerem, căci o vorbă spune, cere și ți se va da. Să fie primit!

Simt nevoia unui partid nou cu oameni lucizi la conducere. Cu oameni avuți, nu hămesiți. Cu oameni decenți, învățați și civilizați, nu orice birjar care este. Dar nu ceva făcut pe genunchi și în disperare unde se poate infiltra oricine, un partid cu valori și cu idei corecte, aplicabile situației noastre. Că nu mai vreau povești de adormit copiii și nici să-mi imaginez că peste 10 ani o să trăim pe roze. Vreau adevăr și corectitudine, fără interese murdare și fără manevre de manipulare. Vreau ca omul ăla care vine să ne reprezinte ca națiune să fie diferit, chiar și de majoritate. Să fie cu capul pe umeri și să se zbată să ne aducă pe-o linie de plutire ca să nu mai existe discrepanțe atât de mari între clasele sociale și toată lumea să-și permită un trai decent, iar cei capabili să trăiască-n lux.

Nu sunt o idealistă și nu cred că România se va transforma în lapte și miere, aur și voie bună. Dar cred că se poate schimba și se poate alinia cu alte țări, trecute prin comunism și ajunse la democrație, cum e Cehia.

Aș fi vrut să înșir o listă cu dorințe, dar cred că le știm cu toții. Schimbare în toate sistemele, de la învățămânat la sănătate, de la cultură la agricultură și turism. Aș vrea să se întoarcă în țară toți înstrăinații și părinții să-și crească copiii nu să se zbată slugă în vreo țară ca să le facă un viitor. Aș vrea să nu ne fie frică în spitale că ne lasă să murim, să mergem la școală pentru că trebuie să ne dezvoltăm și nu pentru diplomă, aș vrea să vină străinii să ne dea bani să stea pe nisipul nostru fin, aș vrea să nu mai importăm toate mizeriile și să cumpărăm de la ai noștri.

Nu-i judec pe cei care stau în casă și nu consider că nu le pasă, ci poate le e teamă. Sau poate sunt atât de sătui de cele înghițite încât nu mai cred în nimic. Sau poate chiar nu le pasă și nu e nimic de condamnat, viața curge mai departe, sesiunea bate la ușă, copiii cer de mâncare.

Nu-i judec nici pe cei care ies în stradă și nu-i cataloghez în idioți, cretini, idealiști etc. Fiecare e liber să facă ce vrea și cum simte. Așa că vă instig să faceți ce simțiți! Așa e cel mai bine.

HugsLovePeace
>.<

You Might Also Like

9 Comments

  • Reply
    Aida
    18 January, 2012 at 11:05 pm

    Frumoase ganduri, dar Laura pune punctul pe i.
    Nu am iesit si nu voi iesi in strada. Nu pe ei trebuie sa-i schimbam, ci fiecare dintre noi trebuie sa ne schimbam.
    Astazi nu lucrez, probabil ca nici maine, poate poimaine, pe un venit mizer. Nu lucrez azi pentru ca cei din Minister nu s-au coordonat sa-mi dea diploma la timp (mie si altor 200), pentru ca la avizarea profesionala a diplomei au batut gresit la masina, cu taxa de urgenta platita… Iar perioada de contractare s-a incheiat, in Romania.
    Ce-i voi spune eu maine copilului meu?! -Puiule, stai cu mami acasa, dar stai cuminte ca mami trebuie sa trimita aplicatii de job in strainatate. Pe Romanica o doare .. de medici.
    Nu am iesit si nu voi iesi in strada! Sa iasa Ei in lume sa ne caute cand or fi batrani si bolnavi si vor avea nevoie de noi!

  • Reply
    Lucian
    18 January, 2012 at 9:33 pm

    Superb. Felicitari pentru atitudine si indemn. Un post scris SUPERB.

  • Reply
    Narcis
    18 January, 2012 at 10:30 am

    Coerent articol! Felicitari! Esti in bookmarks de azi. :)
    Spor!

  • Reply
    Carmen
    18 January, 2012 at 9:08 am

    stiu ca suna desuet, a cliseu, dar, eu, cand intalnesc tineri care scriu si care gandesc asa ca tine, eu stiu ca mai este o SPERANTA. Am 43 de ani si am convingerea ca voi, impreuna cu noi, dar nu asa corupti, am putea sa avem Romania pe care ne-o dorim, inainte sa imbatranesc :D. Asa cum imi doream acum 22 de ani. Felicitari pentru articol. Ma bucur ca te-am gasit.

  • Reply
    Diana
    17 January, 2012 at 7:06 pm

    super destept si de bun simt :-)
    ce mai atata teorie? altceva e ceea ce avem nevoie! subscriu

  • Reply
    Laura
    17 January, 2012 at 6:33 pm

    ce n-am inteles noi in toti anii astia de democratie e ca schimbarea vine de la fiecare din noi.
    Nu mai traim in vremea monarhiilor sa acordam autoritate unei persoane sau unui grup restrans de persoane de a coror viziune sa depindem. NU! traim in democratie si aici majoritatea conteaza(chiar daca majoritatea inseamna 50,0000…1%)
    Si trebuie sa recunoastem ca majoritatea in Romania fura, se pleaca pe o ureche, prefera sa triseze, sa apeleze la pile, cunostinte si relatii, sa lase copii needucati pentru o sarsana de mancare adusa de parinti de peste hotare, sa lase un contabil batran si pensionar inca in functie pentru ca deh suntem prieteni de atatia ani, sa ia orice lucru de nimic de la locul de munca, sa dea o mica spaga la politist cand sunt prinsi pe picior gresit, etc. Si nu-mi spuneti ca o fac pentru ca sunt saraci si greu incercati… uitati-va in jur si veti vedea ca nimeni nu moare de foame(nici macar angajatele de la cantina unui camin de liceeni care fura din mancarea tinerilor), iar masinile se blocheaza in intersectii si avem si o groaza de proprietari nu de una ci de cate 2-3 case.
    Mai intai trebuie sa punem osul la treaba in mod cinstit si abia atunci nu vom mai permite unor hoti sa ne conduca. Pentru ca in mod sigur un om care isi castiga din greu painea nu va mai fi asa tolerant cu lenesii, cersetorii, micii hotomanii sau prietenii plangaciosi si neproductivi.
    Altfel, cine se aseamana se aduna si avem conducatorii pe care ii meritam. De-aia eu nu am pe cine sa votez. Asadar la ce bun alegeri anticipate?

  • Reply
    Evergreen
    17 January, 2012 at 5:36 pm

    Catalin – Sper ca gandurile si actiunile noastre sa aiba un rezultat pozitiv

    Iulian – Multumesc

  • Reply
    iulian serban
    17 January, 2012 at 4:48 pm

    Bravo!!! Pentru tot ce am citit aici Bravo!

  • Reply
    Catalin Lungu
    17 January, 2012 at 4:47 pm

    Felicitări Rox pentru atitudine şi pentru articol! Împărtăşesc aceleaşi gânduri!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.