Viața e de fapt ce se află între alb și negru

Ne naștem în alb. Puri. Aducem lumină pe chipurile celorlalți.

Ne perindăm prin viață adulmecând nuanțe. Găsim unele noi. Le adăugăm la buzunar.

Adormim în beznă.

nuanțele fac deliciul vieții. ping pong între extreme și calmul maturizării. lucrurile devin mai simple. oamenii au mai multe scuze. văd mai limpede.

 

…

te privesc pe ascuns și zâmbesc în sinea mea. ce-am mai bocit de dorul tău. mă simt calmă și caldă în prezența ta. aș fi vrut să te iau în brațe și să te pup zgomotos. să-ți zic într-un fel dubios de dulce că mi-e dor de zvâcurile nebune. dar mă împingi când încerc să mă apropii. și-am obosit. cum am obosit cu toți ceilalți care mă resping. las lucrurile să plutească și fiecare se întoarce după bunul plac.

…

 

 

 

îmi sunt dragi oamenii. i-aș strânge tare-n brațe.

n-am viață.

te privesc cu drag. mă întreabă cineva când am iubit ultima dată? ouf. ai fost ca toți?

trec toate. până și iubirea.

rămân altele. amintirile. fotografiile. cuvintele.

dar trec și astea. de fapt, trece intensitatea trăirii lor.

vin oameni noi. mă bucur de ei. nu mai încerc să-i acaparez. le iubesc libertatea.

printre toți oamenii noi este și omul meu. se apropie de mine cu pași blânzi. o să cucerim lumea, noi doi.

Foto

 

*folosiți spațiul gol să aduceți completări