Aproximativ 6 saptamani pana la petrecerea galactica…

Am o prietena care-mi trimite frecvent update-uri cu AMR.  Azi mi-a scris ca AMR 43 de zile. Nu le numarasem. Vreo 6 saptamani pana la ziua cea mare… Aud frecvent intrebarea daca sunt pregatita? De casatorie? Da. Sunt deja casatorita, deci toate emotiile pe partea asta au trecut! De petrecere? Oricand. De casatoria religioasa cu cor si preot si coroana din aia pe cap? Nop. Dar sunt o fire spontana, ma descurc eu la momentul potrivit.

Pe de-o parte ma bucur ca se apropie, ca vine si trece, pentru ca nu e deloc usor sa organizezi o petrecere de nunta de la distanta, pe care nu o vrei de nunta, dar care e, de fapt, o nunta. Eu o numesc petrecere galactica de casatorie. Pe de alta parte, imi place agitatia asta, si-mi place sa iau decizii, sa organizez, sa intampin tot felul de provocari (n-as fi zis sa fie, dar mare ti-e gradina universule…).

Si totusi, ce fac eu dupa ce termin de organizat nunta? Ha? Dupa ce trece noaptea aia, adunam decorul si plecam acasa. Si? Am nevoie de un proiect nou. Terapeuta zice ca proiectul nou pot fi chiar eu. Hm… 

Suntem aproape gata cu totul.
Ara lucreaza de zor la decor si eu visez cu ochii deschisi la cum o sa arate locul, cum o sa dansam cu totii la lumina lunii, cum o sa stea rochia pe sani, cum n-o sa zboare foarte repede timpul, cum o sa ma iau in brate cu toti oamenii frumosi care vor veni. Da, am vazut prea multe filme si ar trebui sa nu-mi fac nicio asteptare. Dar asta e pentru calugarii budisti care au rabdare sa mediteze. Eu n-am rabdare nici sa merg la baie ca omul.

Important e sa nu ploua ca se duce pe copca tot conceptul. Am platit inutil locul ala. Puteam sa fi facut oriunde si nu ne mai bateam capul cu decor, transport, concepte si alte minuni. Hai asa sa ne ajute universul sa iasa asa cum trebuie si sa ne vedem de vietile noastre :)

Sunt intrebata daca sunt stresata. Da, dar nu pentru ca fac pasul cel mare sau pentru ca am nesigurante. Sunt destul de sigura de deciziile mele, ceea ce ma surprinde chiar si pe mine. Sunt putin stresata de tot evenimentul in sine, iar colac peste pupaza am si o anxietate nasoala cand zbor. Ceea ce este amuzant, ca m-am mutat intr-o alta tara si zborul ar trebui sa fie frectie la picior de lemn. Dar nu prea e. Si n-as sti sa spun de ce, daca este pentru ca zburam cu low cost sau pentru ca simt ca lumea e foarte razna, daca este pentru ca ma simt oricum in nesiguranta sau nu ma simt in control. Cert e ca anxietatea exista si am nevoie s-o iau ca atare si s-o inteleg.

Cum n-am visat niciodata la nunta aia ca-n povesti, cand am fost pusa-n fata faptului am stiut ca-mi doresc mult sa fie sarbatoarea noastra. Sa fie despre noi doi, despre cum suntem ca oameni si sa avem alaturi de noi persoanele speciale. Momentan sunt vreo 140. Nu ma plang :).

N-am vrut sa fie despre obligatii sau despre a face numarul de meniuri, despre plicuri cu bani si despre cat ne iese la final si slava cerului parintii nostri au fost flexibili, desi maica-mea zice ca ma incapatanez aiurea. Saraca, a fost la atatea nunti ca sa vina oamenii la nunta fiicei ei, iar fiica-sa s-a trezit sa se duca-n padure. Asta e mamico, trebuia sa te astepti ca la cat de anormala am fost, nu puteam sa fac o nunta normala.

Teoretic avem banii pentru petrecere si speram sa ne descurcam cu asta.  Nu avem pretentia de la nimeni sa ne dea o anumita suma, nu pentru ca n-am avea nevoie, ci pentru ca nu vrem ca cineva sa nu vina pentru ca nu-si permite. Cine vrea, poate si isi doreste, poate sa faca asta. Cine vrea sa-si scrie numele, va avea alternativa asta, la fel si cei anonimi. Si am facut asta pentru ca am fost invitata la nunti si, pentru ca nu castigam extraordinar, era mereu grija banilor. Si n-am vrut sa fie asa si la noi… sper sa fi facut bine :)

Nu spun ca nuntile la care am mers sau voi merge sunt pentru profit. Eu sunt o romantica si cred ca oamenii fac asta din iubire si din dorinta de a avea un eveniment alaturi de cei dragi prin care sa isi sarbatoreasca pasul nou in relatie. Sunt atat de romantica incat as sugera sa se faca asta si la divort, daca e cazul. Dar la toate la care am fost mi-am dorit sa pot sa ii ajut pe oamenii aia si uneori era un efort destul de mare.

Ma rog.

Sa mergem mai departe.
Zici ca e un to do list – scrie pe blog ca mai sunt 6 saptamani pana la nunta
In ultima o sa fiu intrata in saptamana chioara.
Poate chioara de somn.

om trai si om vedea.

cu bine,
evergreen

PS: Andrei este un om extraordinar si ii multumesc universului ca am dat #swiperight si ne-am gasit.