Arata-mi ca ma iubesti, ca-ti pasa de mine

iulie 2017

Stiu ca in teorie iubirea e ceva minunat cu efect tamaduitor, care te ridica la ceruri si te face sa plutesti printre nori de vata de zahar. Stiu ca iubirea e un gest altruist si ca nu presupune atasament, asteptari sau dorinte. Stiu ca iubirea nu e despre tine, ci despre celalalt. In teorie e totul trandafiri, lapte si miere. In realitate traim pe pamant si suntem toti nebuni. Unii mai nebuni ca altii, dar destul de sariti de pe liniile filosofale.

Mi se pare ca spunem foarte usor “te iubesc!” Si mi se pare ca traim o confuzie intre indragostit, iubire, frica de a muri singur, constrangerile sociale sau obligatii (e ruda cu tine, deci trebuie sa o iubesti).

Degeaba imi spui ca ma iubesti daca atunci cand am nevoie sa-mi arati ai alta treaba

Am intalnit oameni care vor sa-mi spuna doar despre ei. Nu conteaza daca am ceva de spus, daca am o zi proasta, daca poate nu am chef sa ascult sau sa fac anumite lucruri. Oamenii vor sa le satisfac nevoile. Si cam atat. Un fel de terapie gratis. Daca le cer sa ma ajute, n-o fac. Sau daca o fac stramba din nas, asa ca mai bine nu le cer. Nu vor spune niciodata ca le pare rau, nu vor spune nimic pentru ca li se pare normal sa nu ofere nimic, sa aiba doar pretentii si asteptari. Iar daca am incercat sa le spun ceva, au gasit intotdeauna explicatii care le suna doar lor bine.

Iti multumesc ca ma iubesti, dar prefer sa stiu ca iti pasa de mine

Daca imi promiti ceva si apoi te razgandesti, ma ranesti si-mi subrezesti increderea. Daca te astepti de la mine sa fiu calda si deschisa in condiitle in care tot ce faci este sa ma faci sa ma simt prost si nepotrivita, nu merge asa. Nu functionez ca om. Mi-ar placea sa am un grad de toleranta si mai mare, sa nu observ toate lucrurile, sa nu imi pese asa de mult. Dar nu pot, nu-s construita si nu functionez in felul asta. Degeaba imi spui ca ma iubesti si ca ti-e dor de mine, daca nu ma intrebi niciodata de sufletul meu. Degeaba iti amintesti ca exist si te entuziasmezi de mine, daca dupa ce inchidem conversatia dispar din viata ta.

Pentru mine iubirea ia o forma. De grija, de rabdare, de toleranta, de facut gesturi pentru celalalt, de facut surprize. Fac tot ce fac din iubire pentru ceilalti, insa resursele mele se epuizeaza. Intr-o relatie, de prietenie, familiala sau de parteneriat exista un flux de emotii, exista nevoia de comunicare, exista nevoia de onestitate.

ianuarie 2018
Exista ambele sensuri.

Nu poti sa iubesti pe cineva si sa fii complet absent din viata lui. Iubesti o entitate despre care nu stii si nu intelegi nimic. Sau cel putin eu nu pot sa fiu iubita asa. De la distanta. Din poze de pe Facebook.

Mi-a zis terapeuta ca oamenii nu sunt ce am eu nevoie sa fie, dar mai ales ca oamenii nu gandesc si nu simt ca mine. Ca daca eu as muta munti pentru ei, nu inseamna ca ei ar face la fel pentru mine. Si ca am nevoie sa accept asta. M-a pus pe ganduri. Oare cer prea mult? Oare caut povesti marete? Oare pun presiune pe ceilalti sa fie doar pe placul meu? Oare frang libertati? Ce fel de om sunt eu? Nu cer prea mult, cer ce consider ca mi se cuvine. Cer ce consider ca am nevoie sa cresc alaturi de omul ala. Cer atat cat ma implineste.

Si atunci?
Atunci nimic.