Artă

August: Osage County – filmul cu o Meryl Streep dementă şi demenţială

Nu auzisem de film până nu s-au făcut nominalizările la Oscar. Meryl Streep este nominalizată pentru a 18-a oară şi am fost curioasă. Nu pentru că nu cred că merită, nu cred să fi văzut vreun film cu Streep şi să mă fi dezamăgit (fie în tinereţe, fie acum) şi nici un film prost în care să fi jucat (nu, nu le-am văzut pe toate). Oricum îmi inspiră integritate şi respect şi cred că aplică asta şi în alegerile rolurilor sale.

August: Osage County este genul de film care-mi place încă din synopsis. O familie defectă se reuneşte pentru un moment tragic. Se dezlănţuie iadul când încep să iasă la suprafaţă mici intrigi şi ţi se rupe sufletul când vezi că toţi oamenii, chiar şi cei care par puternici, sunt dărâmaţi de viaţă.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=9Hd_uO72h1s[/youtube]

Julia Roberts este mişto! N-am mai văzut-o de multă vreme pe ecrane şi rămăsesem cu o opinie puţin greşită, cum că îi merg mai bine rolurile uşoare, dar m-am înşelat. Rolul Barbarei din August: Osage County mi-a demonstrat contrariul. O persoană complexă, un stâlp al familiei, un exemplu pentru surorile sale şi preferata familiei, Barb se trezeşte în mijlocul unei crize existenţiale: pe punctul de-şi pierde căsnicia, cu o fiică adolescentă cu care nu se înţelege, o mamă bolnavă de cancer şi dependentă de droguri şi un eveniment pe care trebuie să-l coordoneze cu calm.

Revin totuşi la Meryl Streep care şi de data asta a valsat graţios cu un rol draconic. O femeie în vârstă, drogată, bolnavă de cancer şi cinism care găseşte cele mai nepotrivite momente să spună “adevărul”. O placi, dar nu-ţi place c-o placi, tocmai pentru că uneori dă dovadă de răutate pură, ignoranţă şi lăcomie. O placi pentru că, probabil, ştii că urmează să moară şi îi permiţi orice murbindului din faţa ta. Doar că ea nu e orice fel de om sfârşit.

August: Osage County review film evergreen blog irule

August: Osage County

Regizoul John Wells (The Company Men) nu face lucruri spectaculoase cu imaginea, mizanscena. Nici n-ar avea ce, la câte lucruri se întâmplă în/cu fiecare personaj “obligat” să participe la întâlnirea cu mama difuncţională… cred că asta mi-a plăcut cel mai mult, că nimeni n-a vrut să demonstreze nimic, ci doar au vrut să dea viaţa unei poveşti.

Am vorbit doar de Roberts şi Streep, însă toţi actorii sunt minunaţi şi formează împreună o armonie, una stricată ce-i drept, dar potrivită. Până şi Ewan McGregor pe care cu greu îl desprind de rolul din “Trainspotting” s-a metamorfozat în soţul infidel, supus de tăria de caracter a unei neveste prea înfipte, care decide să ia partea fiicei adolescentine într-un război familial ca formă de răzbunare, probabil.

Nu am văzut-o pe Judi Dench în “Philomena”, dar până acum mi se pare că bătălia pentru Oscar se dă între Streep şi Cate Blanchett (Blue Jasmine), cumva pe roluri asemănătoare la capitolul “fucke-up mind”. La polul celălalt nici Adams şi Bullock nu au făcut treabă rea, dar nu cred că-s nişte roluri memorabile.

Mergeţi şi vedeţi August: Osace County, că e păcat să-l rataţi. E un fel de lecţie despre viaţă şi actorie, eşec şi resemnare, ego şi slăbiciuni.
Foto

Cu bine,

evergreen

You Might Also Like

1 Comment

  • Reply
    lorelei34
    30 January, 2014 at 11:50 am

    M-ai convins… trebuie sa-l vad!!! Parca ma regasesc in rolul lui Streep, desi nu sunt nici muribunda, nici batrana…. dar le arunc si eu cand ti-e lumea mai draga!!!

  • Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.