Unirii, aglomerat, ora 12…Azi am plans, azi am simtit cum scena asta pe nume viata imi joaca feste.
Azi a murit ceva in mine, am crezut ca ma pierd pe strazile alea, cu toate ca alta data mergeam cu ochii inchisi.
Si nici macar nu am putut plange indeajuns, din cauza mea, din cauza ratiunii care imi ridica moralul: “Lasa ca e mai bine asa, nu mai are rost, nu mai merge!”Il cautam cu privirea prin multime, parca il vedeam in toti si in toate. Nu pot sa cred ca a plecat, de data asta, chiar a plecat. Adica, stai ca nu eram pegatita sa nu fii acolo, sunt singua?
NU! Intoarce-te, dar cum sa te strig cand nu reuesc sa disting siluete din cauza lacrimilor care imi umplu ochii?
Azi a murit ceva in mine, am crezut ca ma pierd pe strazile alea, cu toate ca alta data mergeam cu ochii inchisi.
Si nici macar nu am putut plange indeajuns, din cauza mea, din cauza ratiunii care imi ridica moralul: “Lasa ca e mai bine asa, nu mai are rost, nu mai merge!”Il cautam cu privirea prin multime, parca il vedeam in toti si in toate. Nu pot sa cred ca a plecat, de data asta, chiar a plecat. Adica, stai ca nu eram pegatita sa nu fii acolo, sunt singua?
NU! Intoarce-te, dar cum sa te strig cand nu reuesc sa disting siluete din cauza lacrimilor care imi umplu ochii?
Scenele de azi imi pareau rupte din imaginatia mea, tragice, drame, lacrimi, declaratii si promisiuni pe eternitate, dar daca clipeam de cateva ori eram tot acolo, tot singura, tot fara el.
Azi am murit, azi am simtit cum m-am dezechilibrat de pe norul meu, bataia vantului m-a luat prin surprindere. Am cazut si m-am izbit de trotuar. Nu mai era nimeni care sa ma prinda si ciudat, nu mai aveam nici aripi. Pentru cateva momente devenisem neom, lipsa totala de simturi, nici nu cred ca mai respiram, nici nu puteam clipi.
Apoi l-am zarit, alerga spre mine. Ochisorii mei ma gasisera in multime .Vino!
Nici nu stii cat am sperat ca vii!
Nici nu stii cat am sperat ca vii!
Atunci am renascut !
” TIME TIME TIME ,
IT’S ONLY BY MY SIDE … “
No Comments