azi miroase a vară (de două luni te caut)

Trosnesc oasele braţelor întinse deasupra ochilor. Se prelungesc în perspectiva tavanului coşcovit. Clipeşte greu şi umbre întunecate se plimbă pe pupile. Sună ceasul deşteptător. Dar azi e vineri şi miroase a vară. Mireasmă ce pătrunde prin pereţi, prin ferestre, prin unghere.

Se ridică în pat şi sprijinindu-se în mîini îşi îndreaptă coloana. Pleacă gîtul în faţă şi împinge bărbia în piept. Amorţeală şi ameţeală. O lene lîncedă apasă umerii istoviţi. Dar azi e vineri şi miroase a cafea. Mireasmă ce pătrunde pe sub uşă, prin lenjerie, prin perdele.

Îşi roteşte trunchiul şi pune picioarele pe podeaua veche. Scîrţîie la atingere. Bîjbîind în penumbra dimineţii caută papucii ponosiţi. Cu greu reuşeşte să nimerească în culcuşul răcoros al acestora. Priveşte spre fereastra ascunsă după draperiile roşii. Dar azi e vineri şi miroase a iasomie ce pătrunde prin piele, prin buze, prin unghere.

Se ridică cu greutate balansîndu-se cînd pe un picior cînd pe altul. Echilibrul se aşează în sfîrşit pe trup poornind din creştetul capului. Se îndreaptă cu totul şi cu coada ochiului se priveşte în oglindă. În cap are o creastă şi asta pentru că s-a culcat cu părul ud. O aşează cu degetele. Dar azi e vineri si miroase a mare albastră.

Iese din cameră şi îşi roteşte capul într-o căutare, într-un exerciţiu matinal desenînd în aer un semicerc. E întunecoasă încăperea şi răcoarea cotloanelor atinge şira spinării. Merge agale spre baie, deschide robinetul chinuindu-se puţin. E ruginit. E bătrîn. Aruncă cu apă rece peste faţa obosită şi dezordonată. Dar azi e vineri şi zîmbetul bate la uşa inimii.

Bună dimineaţa!