bate vîntul florile

Mi-am strîns hainele de iarnă. Sper să nu trebuiască să le scot la loc. E foarte frig, dar cred că asta o ştiţi cu toţii. Norocul meu că nu trebe să părăsesc domiciliul. Are şi şomeria partea ei bună.

De Paşte plec din Bucureşti. Mă duc la bunica mea. Şi revin săptămîna viitoare, marţi. Pînă atunci sper să vină vara. Apoi voi sta cu ochii în calendar pînă la 1 mai şi cînd va veni ziua voi dansa dansul fericirii şi al florilor. E ultimul an în Vamă. Asta spun de doi ani. Mint frumos.

Curăţenia de primăvară se face şi la nivelul ăla. Tare visez să reintru în zen şi să nu mă mai stresez cu toate tîmpeniile, dar nu-mi iese. Parcă am pierdut ceva-ul ăla care ţinea aţa întinsă şi mă ajuta să merg… echilibrul. Şi acum mă controlez să nu mă crizez şi în principal sursa stresului meu o reprezintă oamenii. La omi nu pot să renunţ, dar la unii dintre ei probabil că da şi probabil că pun again sita în funcţiune. De fapt trebuie să scap de ultimul lucru care ne mai leagă. Apoi bag aspiratorul, nu?

E o vreme care sigur va aduce puii de depresie.

Hanna face FLASH MOB PENTRU COPII DE LA SATE CARE NU AU POSIBILITATEA SĂ ÎNVEŢE. VINO ŞI TU! SAU SCRIE DESPRE ASTA!