Breathless

Ei, sunt niște momente în zi când mi se taie respirația.

Azi a turat unul motorul mai tare și  mi-am amintit cum turam eu motorul și tu nu-mi ziceai nimic. După ce mi-a trecut flash back-ul am realizat cât de emotivi sunt oamenii în unele momente, când și cele mai mici lucruri îi pot atinge. Cât de fragili suntem. Câte de naivi… Nu știu dacă m-am oprit în loc sau am mers din inerție știu doar că m-a durut enorm.

Am avut un deja vu zilele trecute, deci așa trebuia să fie. Îmi plac deja vu-urile și dacă aș găsi soluția le-aș întinde în timp pentru că senzația aceea este unică. Le-aș mesteca și aș face baloane din ele.

Nu știu să mă comport când vine vorba de asta și nu știu să vorbesc prea multe pentru că cu cât vorbesc mai mult cu atât devine atât de real. Îmi tremură carnea și mă înfierbânt… fentez momentele și aleg doar ce-mi convine, ce-mi întreține elanul.

Aș da rewind și aș pune stop acolo unde am rupt bucăți. Aș opri timpul și m-aș gândi de mai multe ori înainte să împroșc cu noroi. Aș căuta momentul în care-am murit și aș încerca resuscitări. Aș lipi aripile frânte și poate, dar poate, aș reuși să mai planăm deasupra mării.

Acum sunt în momentul zero în care viața mea începe din nou. Mă pot lăuda cu experiențe trăite și cu un grad de maturitate câștigată de-a lungul vremii. Acum sunt în prima zi din restul vieții mele. Soarele mă încălzește și-ți ține locul, o vreme… până mă obișnuiesc să pășesc singură și nu-n sincron.

>.<