Buldozer

cînd se prăbuşeşte totul în jur nu te pui cu mîinile-n sîn şi sfidezi gravitaţia.
ei bine, eu aşa fac! ba mai mult, desfac şi-o bere şi mă tolănesc în balcon la soare.
sunt în sesiune. pardon, presesiune. adică-s examenele alea uşoare. minunat!

daca de Murakami m-am îndrăgostit imediat, de doamna Vulpescu m-am îndrăgostit numai atingîndu-i coperţile romanului. care este genial! numai bine! aşa mă pot scuza cînd iau pauze lungi în plin studiu. şi nici nu mă simt vinovată pentru asta.

desigur, fiind oleacă depresivă şi tristă caut filme pe măsura stărilor mele interioare care la suprafaţă par inexistente. adică mă îmbrac colorat şi zîmbesc ca tuta.
aseară am văzut “Il y a longtemps que je t’aime” şi nu e un film de dragoste între un bărbat şi-o femeie, dar m-a frînt bucăţică cu bucăţică. la final lacrimile-mi curgeau şiroaie pe chipul schimonosindu-se a femeie puternică

chiar trebuie să plec la mare. cumva.

da dragilor, sufăr din dragoste. acum o să zbîrnîie telefoanele. nu e cazul. nu moare nimeni. sufăr că inima mi-a împietrit şi că oricît m-aş regăsi în literatură sau filme, nu reuşesc să dezumaninez iubirea pămînteană şi să-mi devină parte din viscere.

da, sunt goală şi putredă şi îmi umplu timpul cu monologuri mute.

“Cât de important este ca măcar o dată cineva să-ţi fi iubit trupul şi sufletul. Şi la fel de important e ca tu însuţi măcar o dată să fi iubit un suflet şi-un trup”  – Ileana Vulpescu

în concluzie la început de săptămînă: iubiţi, citiţi şi vedeţi filme!

nu ştiu dacă v-am zis, dar am o anomalie. nu am reflexe. nici la coate. nici la genunchi.

dacă eu sunt praf voi puteţi înfia aceşti pisoiaşi. m-ar face fericită. sau măcar scrieţi despre ei.