Povești inspirate din fapte reale și trăiri imaginare

Cam cum funcționează mintea mea

Fumez stând cu fundul pe dulapul din bucătărie. Urât, știu. Sorb niște ceai de măr cu scorțișoară și mintea-mi debitează fără s-o pot controla. Mă enervează că-s conștientă de mecanism și nu-l pot ține în frâu. Nu-i pot pune punct.

Eu trebuie să mă raportez la cineva. În orice moment al existenței mele trebuie să existe un bărbat de care să mă leg. Că-s inadaptată și nu pot să funcționez pe două picioare. Îmi trebuie cârje. Care uneori mai rău îmi pun piedici, dar mă încăpățânez ca un taur nemernic să merg mai departe. Așa șchiopătând.

Și… acuma nu mă mai raportez deloc. Că s-au dus obsesiile, s-au dus nebuniile și visele. Și am crescut și eu și poveștile cu prinți cu ochi albaștri veniți să mă scoată din mizeria suferinței și să mă poarte pe aripile inorogului propriu s-au dus. Adică-s frumoase, nu contest, dar nu tot ce zboară se și mănâncă. Iar eu sunt un sac de cinism și ironie zilele astea. Și am și obosit să mai cred că alții mă pot salva. Că nu pot. Și nici nu vor. Și nici nu am din ce să fiu salvată. Că nu am nimic.

Dar știți ce fac? Mă întorc în trecut. Asta fac ca o tâmpită ce-s. Simt cum o iau la vale. Mă agăț cu ghearele să nu mă duc, dar deja e o stare care-mi apasă tâmplele. Așa am făcut de când mă știu, așa am să mor! Legată cu sfori. La dracu cu toate! Tânără și nelinștită mai sunt. Ce-am să tânjesc după anii ăștia. În care în loc să mă răzvrătesc ca o nălucă prinsă-n fântânile altora, ar trebui să mă atingă fix în mucul de țigară și să dănțui pe mese.

Nu-mi convine. Că-s fucked up și e greșit. Știu asta. Mi-am repetat-o de milioane de ori. Una zic și alta fac oricum. Raționamentele mele nu-s valabile. Nici măcar nu-s îndrăgostită, e doar o inerție stupidă. E ca la pogo. Nici măcar nu știu ce e.

Termin țigara. O sting la un jet de apă rece. Sorb din cana fierbinte de ceai și mă frig la limbă. Aleg între a mă duce să-mi fac temele și a mai fuma una. Normal, mai fumez una. Poate așa-mi vine și mintea la cap. Sunt o sălbatică zilele astea. Ar trebui să fiu închisă într-o cușcă și lăsată să mă uit la filmele lui Pintilie.

happyfuckingfriends. womanlikeamanlikeawomanlikeaman. violenceistheanswer. punchingnotfucking.
– îmi trec sintagme din astea prin cap-

Simt nevoia nebună să ies.

HugsLovePeace vouă
>.<

You Might Also Like

3 Comments

  • Reply
    Alina
    29 January, 2011 at 4:31 pm

    ah, intoarcerea in trecut. zau ca uneori am impresia ca traiesc mai mult in trecut. nu-i bine, nu-i bine deloc. si acum aud o voce care-mi sopteste: “cui ii pasa? fa ce vrei”. si dupa aceea regret. eh…

  • Reply
    Evergreen
    29 January, 2011 at 10:15 am

    Hei Lizu Liz, tin minte invitatia. Dupa sesiune ma car din Bucuresti la bunica’mea. :*

  • Reply
    Liz
    28 January, 2011 at 6:42 am

    Viziteaza-ma, zic. Dupa sesiune. :D I’m just as fucked up as you right now deci nu te astepta la un miracol dar doua zile departe de ce cunosti iti/ti-ar face bine…

  • Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.