Campanie “You don’t know anything about Romania”

Am mulți prieteni plecați în străinătate. Mulți oameni absolut geniali care se luptă în fiecare zi să schimbe preconcepțiile celorlalți despre noi, românii. Ai mei care sunt tratați cu dosul pentru că vin din țara aia despre care alții scriu că e țara lui papură vodă și noi mâncăm pâine de pe jos. Ai mei care o dată la o perioadă de timp trec prin umilirea emigrantului român venit la ciordeală. Ai mei care au studiat, au citit, au învățat și și-au rupt coatele-n bănci ca să-și depășească limitele.

Îmi amintesc că vorbeam cu un tip din Canada. Fără nicio intenție negativă m-a întrebat ce mâncare tradițională avem noi, gen gipsy food. Am zâmbit calmă și nu mâhnită sau indignată cum eram mai demult și i-am explicat că romanians are different than gypsies, că deși trăim în aceeași țară suntem diferiți. Și ca să-i răspund la întrebare, habar nu am ce mâncare tradițională avem, că am tot fost cotropiți de-a lungul istoriei și am preluat influențe de la alții. Nici măliga nu-i a noastră…

De asemenea îmi amintesc că în Viena i-am spus unui domn că sunt din România și a fost extraordinar de încântat de veste. Că n-a fost niciodată, dar că vrea să vină, că a cunoscut români excepționali și că e foarte curios. Probabil nu citea presa…

Iar în Sarajevo românii erau văzuți zeii cinematografiei și când Toată Lumea din Familia Noastră a luat premiul cel mare la festival, veneau oamenii și mă felicitau pentru asta, de parcă eram eu regizorul.

O prietenă mi-a povestit că s-a mutat în Anglia și proprietara i-a avertizat pe ceilalți să aibă grijă la buzunare că se mută o româncă în casă. Deși românca aia îi plătea lunar banii pe chirie.

Una rece, una caldă…

Nu-i învinovățesc pe oameni că vin cu prejudecăți. Că strâmbă din nas la auzul cuvântului român. Că ne asociază cu rromii. Că au senzația că mâncăm frunze. Și altele și altele. Dar am senzația că pot să schimb ceva. Că mass media ne arată tuturor ca leprele societății și mai rău este că ne bagă și nouă în cap aceleași aberații și că noi ajungem să credem că suntem ceea ce alții spun că suntem.

Greșit. Sunt o îndrăgostită de țara mea. Poate suna patriotic, naționalist. Nu-mi pasă. Pentru mine România e pământ sacru cu tot cu oamenii care-l populează, indiferent cât de vraiște suntem toți. Peste tot există și bune și rele, nu numai la noi… așa că nu-mi pun poalele în cap și refuz să mă asociez cu neamul de proști, lacomi, țigani, ciorditori, cocalari etc. Pentru că eu vreau să fac diferența.

Am mulți plecați peste tot. Mulți care intră pe blog și nu-i cunosc, dar cumva suntem înrudiți. Am mulți ai mei care-mi scriu pățaniile lor și mă întristez, cunoscându-i, că trebuie să plece capul în fața mizeriilor. Așa că, dacă tot am blogul ăsta și dacă tot mi s-au aliniat planetele… aș vrea să deschid o nouă categorie pentru românii plecați în străinatate sau întorși acasă care vor să facă diferența.

Aștept mailuri de la voi cu poveștile voastre despre situații bizare legate de România, pe care le voi posta aici. Dar și întâmplările de bine, care-ți fac pielea de găină. N-o să pot prin blogul ăsta mic să schimb toate concepțiile, dar pot să încerc.

Aș vrea să nu se înțelegă că sunt vreo rasistă. Mi-au trecut toate. Dar aș vrea să se înțeleagă cu oamenii sunt informați greșit, că romanians are not gypsies și că fiecare e pe treaba lui. Că nu suntem vreo nație specială, le avem și noi pe ale noastre, dar că suntem oameni frumoși, deștepți, la fel ca toți ceilalți oameni de pe pământul ăsta.

So… mail la andreirox@yahoo.com. Aș vrea ca această categorie să fie în engleză, ca să ajungă în ochii tuturor. Și aș vrea să nu ajungă o categorie în care-i înjurăm pe ceilalți, ci prin care încercăm să-i reeducăm cu privire la noi. Pentru că noi nu suntem cine spun ei că suntem!

LoveHugsPeace
>.<