N-am stat locului nici în seara asta și-am fost prezentă la premiera piesei “Cineva ca tine” scrisă de Cristina Florea. Și n-am să vă spun să vă duceți pentru că o cunosc personal, ci pentru că timp de o oră și patruzeci de minute veți cotrobăi în mintea și emoțiile a cinci oameni singuri, care se învârt în convenții și preconcepții.
Poate-s mai îngăduitoare pentru că a fost prima reprezentație în văzul lumii și nu critic la sânge, după cum mi-e firea, dar spectacolul are pontențial și va deveni din ce în ce mai bun și mai complex pe parcurs. Am râs, m-am întristat și m-au cuprins fiorii și dacă mi se face pielea de găină, înseamnă că m-a izbit.
Ce-i drept au fost momente când m-am rătăcit, când am privit ceasul, când n-am avut timp de reacție sau când n-am înțeles intenția. Dar ele au fost salvate de intervenții comice, de gesturi sau cuvinte care parcă pocneau din degete. Fii aici! Se întâmplă ceva! Oamenii ca tine se tranformă, caută și se rătăcesc. Oameni frumoși prinși în convențiile contemporane, oameni care se cred liberi, dar sunt captivi tocmai într-o lume departe de real. Ei sunt tu.
Și nu e mai bine să trăiești în universul tău, cel care nu se poate întoarce împotriva ta? Cel pe care-l controlezi tu, cel care nu te va trăda? Și ce faci atunci când pe cei pe care-i știai ca tine nu mai sunt? E greșit că ei s-au schimbat, e greșit că tu nu accepți?
Mi-a plăcut textul – e pe bune, n-o ard deloc dubios – și mi-a plăcut că am simțit (uneori) viața, chimia, emoția dintre ei. Dar astea vor crește pe parcurs, eu mizez pe un început bun care va deveni din ce în ce mai atrăgător. Timpul le rezolvă pe toate.
Deci mergeți la Godot și vedeți-o! Râdeți, minunați-vă, bucurați-vă că există întrebări profunde și-n secolul vitezei, al whisky-ului și ierbii, al artei neînțelese, al omului preocupat de sine și de ceilalți, al omului tot mai încărcat de idei, dar tot mai singur.
Cineva ca tine de Cristina Florea
Cu: Marius Rizea, Tudor Istodor, Cristina Florea, Andreea Vasile și Xing Elena Ling
Regie: Andreea Iacomiță și Andreea Vulpe
Scenografie: Raluca Ștefan Negoescu
Vizionare plăcută!
HugsLovePeace
>.<
3 Comments
Dek
19 April, 2012 at 7:40 pmprobabil ce am citit se vrea a fi o recenze…sau poate o recomandare. nu ştiu!
dar ce ştiu e că teatrul întotdeauna m-a atras şi m-a fermecat…şi bănuiesc că ştii la fel de bine ca mine că sunt atâtea piese ce merită văzute, atâţia actori ce merită apreciaţi…duşmanul teatrului e timpul…de am avea timp….
Evergreen
3 April, 2012 at 3:20 pmcred ca pe 22 la godot. indata ce am programul, anunt peste tot :)
Când cauți în mulțime pe “Cineva ca tine” « Evergreen
11 March, 2012 at 7:56 pm[…] Continuarea aici Like this:LikeBe the first to like this post. This entry was posted on duminică, martie 11th, 2012 at 7:56 pm and tagged with blog, contemporant, evergreen, irule, teatru You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. « Film, literatură, timp pierdut pe net, teatru și micii de la Fire […]