Povești inspirate din fapte reale și trăiri imaginare

când crezi că ceilalți știu mai bine ca tine

te trezești într-o zi complet debusolat. de parcă ai lipsit un veac din viața ta. și mergi pe stradă fără să vezi nimic, în căști urlă the xx și miroase a covrigi și gogoși în centrul vechi. e forfotă pe lângă tine, nu vezi oamenii cu care ai băut cel puțin o bere, nu cunoști străzile.

te uiți în jurul tău și parcă toată lumea a aflat marele adevăr, numai tu habar nu ai. te uiți în jurul tău și toată lumea știe de unde vine, ce-și dorește, ce e iubirea, unde se duce și care e jobul ideal. tu nu știi nimic. că nu știi cum să împaci dorința de a crea cu nevoia de a supraviețui, nu știi cum să împarți banii să-ți ajungă și de bere și de abonament și de un mers scurt la mare.

ceilalți par siguri. iubesc. își întemeiază familii. plimbă copii mici de tot de mânuțe și mai mici. maică-ta caută cu privirea o urmă de gând de stabilitate, dar tu ridici din umeri. pentru că te simți străin de viața ta. ai tăi te întreabă când ai de gând să te așezi, dar te faci că nu auzi. ai obosit să te explici, ai obosit să cauți confirmări, ai obosit să deții controlul. pentru că ai realizat că în cele din urmă nu mai contează nimic din ce credeai c-o să te facă fericit.

ceilalți par fericiți. se țin de mână, își manifestă sentimentele pe internet, în autobuz, pe stradă. par că sunt stăpâni pe viețile lor, pe lumea asta. par că-s în echilibru. tu ești complet dezechilibrat și vrei să suni pe cineva să te țină de mână măcar în seara asta, că poate așa descoperi drumul spre tine.

ceilalți probabil știu mai mult ca tine. știu ce e binele și cum să-l aibă.

tu speri doar la spațiul tău. la un ceva strălucitor care o să te facă să te simți bine-n pielea ta. la o linie pe care s-o parcurgi. speri la iubire. speri la pace. la conștientizarea sinelui. la ocrotire. la un job care să-ți permită să stai la mare la rulote. la idei bune pe care să le așterni pe foi. speri la oameni care să te umple de energie. speri să te redescoperi, să știi cine ești, să faci filme, să mergi la festivaluri, să te căsătorești cu cineva din iubire și să mori împăcat.

te trezești într-o zi complet derutat… confuz. te întrebi cine ești, ce cauți. te încălzești cu soarele. nu vrei decât să taci ascuns în cochilia ta, dar timpul trece și ți-e frică de asta. așa că te motivezi să ai reacții. așa că faci exerciții de dimineață, bei suc de grapefruit și-o cafea și începi să faci planuri.

doar că e gol. și visezi la un moment de siguranță în care pui capul pe umărul cuiva și lumea devine brusc un loc sigur.

hugslovepeace
>.<

You Might Also Like

3 Comments

  • Reply
    simonshy
    18 July, 2012 at 9:25 am

    Imi place ce asterni in “asternuturile” tale.
    Desi, de multe ori, cei care ne par noua fericiti, s-ar putea sa poarte doar o masca, doar ei stiind cei in sufletul lor. Cel putin pe mine ma mai consoleaza asta nitel-niculitel.

  • Reply
    Evergreen
    17 July, 2012 at 8:06 pm

    e bine să știu că nu-s singura debusolată :)

  • Reply
    adriana
    17 July, 2012 at 8:05 pm

    I hear You Woman…

  • Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.