Nu știu dacă voi ați trecut prin asta, dar se întâmplă uneori să fim puși în fața unei situații pe care credem c-o s-o facem our bitch, dar fix în momentul în care am pășit în ea, ne dăm seama că nu suntem în stare să-i facem față. Și aici poate fi vorba de o nouă relație, de un job sau de o non-relație. Eu țepele cele mai mari mi le-am luat cu non-relațiile pe care credeam că le pot conduce conform cu o strategie și odată ajunsă în tumultul emoțiilor deveneam super fraieră și implicată. Zero strategie, găleată de lacrimi.
Nu știu dacă voi ați trecut prin asta, dar există niște momente în viață în care parcă nu suntem parte din viața noastră. Parcă privim un serial în care suntem protagoniști, care se derulează pe pelicula vieții noastre. O pitim bine și ne mișcăm din inerție, intrăm în tot felul de belele emoționale, sperând că a doua zi nu mai există nimic din ieri. Cumva, dăm două ture de parc, ieșim la o băutăm, băgăm un mare pai și cut. Trecem la scena următoare în care viața noastră devine din nou a noastră și am și găsit menirea vieții. Doar că noi nu suntem super eroii vieților noastre, de cele mai multe ori suntem fraierii ăia pe care îi salvează super eroii. Doar că nu prea există super eroi.
Nu știu dacă ați trecut prin asta, dar ne trezim de multe ori visând la viața altcuiva, ne agățăm de iluzia fericiri altcuiva, ne clădim alegerile bazate pe o impresie creată de un om pe care nici nu-l cunoaștem. Dar ne atașăm de lipsa lui de griji, de bucuriile etalate pe Facebook sau de câte ori ne vedem cu el prin oraș. Ni se pare că viața lui este uau și a noastră este super tristă și inutilă.
Am un blocaj și nu pot scrie despre mine.
Astro – Diego L. Rodríguez
1 Comment
dav
21 March, 2016 at 12:24 pmDe cate ori am spus ca nu mai pot de atatea ori m-am inrait (unii ii spun forta).