Confesiuni

Când îl ai pe omul potrivit la o distanță de-o palmă și fuge printre degete

Te-am căutat vreme de multe vieți. Și în sfârșit te pot privi în ochi fără să-ți pot spune că te iubesc. Te iubesc de dinainte să te cunosc. De dinainte să-ți fi simțit atingerea pălmii. De dinainte să fi purtat cu mine hoția ta. Te iubesc din disperarea căutărilor. Te iubesc mai presus de visele mele. Și pentru toate astea aleg să plec. Și să te las liber. Pentru că noi doi n-am însemna nimic dacă s-ar întâmpla.

Nu știu când ai devenit al meu și nu știu când am ajuns să mă simt eu cu tine. Nu știu când m-am confesat ultima dată, dar e absurd. Noi doi în lumea asta.
Fug de tine cu speranța că o să mă prinzi. Dar stai. Îmi urezi ”drum bun” cu o seninătate demonică.
Mă dai altora. Atât de simplu îți e ție?

Mă doare, să știi.

sfârșit?

 

 

You Might Also Like

4 Comments

  • Reply
    InVietnam
    15 April, 2014 at 5:32 pm

    Asa simplu pare sa fie.

    Macar ploua afara.

    • Reply
      Evergreen
      15 April, 2014 at 6:52 pm

      Si ploaia pare simpla :)

  • Reply
    fabi
    13 April, 2014 at 7:47 pm

    Roxi mi-ar placea sa scrii mai mult despre acest subiect… sa stii ca El e omul potrivit, sa stie si el asta si totusi… sa nu mearga lucrurile.

  • Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.