Povești inspirate din fapte reale și trăiri imaginare

Când ne defectăm

Aş vrea să existe un spaţiu unde să ne putem repara. Nu spitale. Nu perfuzii.
Aşa cum duci fierul de călcat şi un nene îl repară. Aşa cum ceasornicarul alege bateria şi repune timpul în mişcare.

Aş vrea să mă întind într-un baldachin imens şi să fiu lăsată să plâng şi să vorbesc. Să spun tot, dar tot. Fără nicio reţinere. Şi cineva să mă asculte şi să mă mângâie pe frunte când trebuie sau să mă strângă în brate. Ceva pe senzori. Să ştie exact momentul.

Să-mi golesc creierul că văd că se poartă acest lucru. Şi să fiu în dorul lelii. Să nu-mi pese absolut deloc. Să nu conteze dacă sar la şotron sau planez în gol.

Când mă defectez aş vrea să-l am pe omul ăla capabil să mă repare şi să-mi vindece sufletul. Chiar dacă ştiu că durează puţin, că garanţia nu mai contează, că cu timpul mă deteriorez mai repede…

You Might Also Like

15 Comments

  • Reply
    lollitta
    29 August, 2010 at 8:02 am

    exista si oamenii aia care pot sa te repare. eu am dat de mai multe ori peste ei. de obicei se intampla ca nici nu iti dai seama cine sunt. doar ca apar asa, ca ingerii, peste noapte, in jurul tau. si chiar te repara. in cateva zile sau in cateva luni…

  • Reply
    mischieviousangel
    28 August, 2010 at 6:36 pm

    prietenii cei apropiati si adevarati te pot “repara”;))
    de fapt,dak analizezi si u la rece cauza “defectarii”…poti gasi si solutia;))

  • Reply
    Evergreen
    26 August, 2010 at 6:12 pm

    Miha – merci fain. Stiu filmuletul :) stiu ca urmeaza o vreme buna. merci de cuvinte. cica nu am atitudine potrivita pentru copy

    scorpio – eu beau alcool cu ele :))

    angela – ooooofff…

    vis – dap. dap. dap

  • Reply
    Miha
    26 August, 2010 at 6:09 pm

    Draga Evergreen,

    Nu stiu altii cum sunt , dar eu ma tot potrivesc in stari cu tine. Si eu sunt “defecta”. Cel mai usor si pentru mine ar fi sa stau pe un baldachin , sa plang , sa ma asculte cineva, doar sa ma asculte , nu sa-mi dea sfaturi. Dar varianta asta nu exista. Asa ca din nodul asta din gat pe care il simt o sa gasesc eu puterea sa ma “repar” asa cum pot. Asa o sa faci si tu.
    Si starea de “defectare” e buna. Vestea buna e ca trebuie sa urmeze a doua etapa “repararea”.

    In alta ordine de idei, nu stiu cum faci ca din supararile astea ale tale sa creezi “arta”.Parca “suferinta” e mai placuta asa:).

    Oricum , sa te “repari” repede si sa ne dai de veste :)

    Nu stiu daca o sa te ajute asta :http://www.youtube.com/watch?v=xfq_A8nXMsQ

    PS: te-ai gandit sa te faci copywriter?

  • Reply
    scorpio72
    26 August, 2010 at 2:55 pm

    cand ma defectez,dau fuga la prietene si ma repara de urgenta…

  • Reply
    angela ribus
    26 August, 2010 at 1:28 pm

    As vrea sa pot sa fiu eu mana care te mangaie.
    Si bratele care te strang.
    Stiu sa tac si sa ascult. Si sa mangai pe frunte.

  • Reply
    Vis
    26 August, 2010 at 12:15 pm

    Probabil ar fi necesar un “restore system”, dar mă îndoiesc.
    Organismul viu, indubitabil cel uman, este precum universul, necunoscut. Cu cât intri mai mult spre “cunoastere” , cu atât afli mai nimic. “nici macar nu stiu ce stiu”, spunea Socrate, la apusul vieţii .

  • Reply
    Evergreen
    26 August, 2010 at 12:10 pm

    Lynette – dau de veste

    ilincutz drago – nici psihologul n’are catare… degeaba

  • Reply
    ilincutz
    26 August, 2010 at 12:09 pm

    fuga la psiholog

  • Reply
    Lynette
    26 August, 2010 at 11:57 am

    Iţi doresc să-l găsesti pe “omul ăla capabil să mă (te) repare şi să-mi (să-ţi) vindece sufletul.”
    Şi eu îl caut…

  • Reply
    Evergreen
    26 August, 2010 at 11:25 am

    Liviu M. – nu poci singura…

    serban – :)

    Adriana – sunt incapabila sa ma vindec

  • Reply
    Liviu M.
    26 August, 2010 at 11:14 am

    nu mai bine te repari singur/a? si sufletul nu se repara. are garantie pe viata.merge mai prost/mai bine. atat cat e.

  • Reply
    serban
    26 August, 2010 at 10:20 am

    foarte faina Cantec de leagan:D

  • Reply
    când ne defectăm - Ziarul toateBlogurile.ro
    26 August, 2010 at 10:19 am

    […] Când ne defectăm Thu Aug 26, 2010 12:30 pm Aş vrea să existe un spaţiu unde să ne putem repara. Nu spitale. Nu perfuzii. Aşa cum duci fierul de călcat şi un nene îl repară. Aşa cum ceasornicarul alege bateria şi repune timpul în mişcare. Aş vrea să mă întind într-un baldachin imens şi să fiu lăsată să plâng şi să vorbesc. Să spun […] […]

  • Reply
    Adriana
    26 August, 2010 at 9:48 am

    :) E putin cam imposibil, mi-as dori si eu asta… numai ca pana la urma, tu insuti iti esti doctor

  • Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.