Când te îmbeți cu suc de vișine

…sau apă rece.

-cultivând o aură de mister- 30Rock

E starea aia de presiune direct în freză, de greutate a trupului, de foame neîncetată. Starea aceea de stat în pat și bătut ușor din picior. O neliniște captivă într-o nevoie de liniște. Ziua aceea când ai chef să numeri defectele de pe pereți, dar nu ai răbdare pentru că-s prea multe. Momentul când vrei să taci în tine, dar vrei să verbalizezi ce simți. Când nu știi cum s-o pui în pagină și o lași. Când deșiri fularul pentru că e strâmb. Când îți tai o unghie prea adânc în carne și îți curge sângele. Pătezi șoseta. Ziua când verși pe tine portocala zemoasă și te lipești toată. Când ceaiul preferat nu mai are același gust și aromele de scorțișoară sunt prea puternice pentru nas.

E ziua aceea când răspunzi la întrebarea: și, cu iubiții cum stai? Deh, nu există. Cum Rocs, mă dezamăgești, tocmai tu? Deh, tocmai eu, îndrăgostita de iubire a predat carnetul de îndrăgostit, l-a ars după ce a intrat în transă și apoi l-a întins pe pereți.

Nopțile sunt grele, unele dintre ele.
Când se încheie o carte, rămân cu ea între palme câteva momente. Cele câteva momente, în realitate, se transformă în nopți grele cu ceață. Sunt zile când mă simt plină și zile când mă simt goală, dar sunt tot eu. Ce paradox! Ce absurdă mi-e existența asta uneori.

E senzația aia de presiune în tâmple și creștet ce se cere sărutat. E nevoie de brațe în jurul meu și stat în beznă. E poate dorul de-o mână ocrotitoare care să-mi vegheze somnul. E poate prea puțin timp scurs sau prea mult. Este ceea ce unii numesc, doliu.

-compromisurile sunt pentru sufletele inferioare- 30Rock

 

HugsLovePeace
>.<