Sunt la nivelul ala de oboseala. Nu am mai avut un weekend intreg de vreo doua luni si desi mi-am promis anul trecut ca nu mai ajung la epuizare, iata-ma din nou pe baricadele oboselii. S-au suprapus toate: birou, acasa, scoala si a decis corpul sa zica STOP, asa ca mi-a tras o raceala noua, care un hibrid intre oboseala, muci, ceata in minte si lentoare fizica.
Am avut un moment de cemamadracufaccuviatamea? cand am realizat ca bucuria vietii e fix in minutul ala in care NU trebuie sa iau o decizie sau sa fac ceva. M-a intristat. Sa imi lipseasca atat de tare timpul ca nu apuc sa fac si lucruri care nu sunt legate de munca-familie-scoala – sa ma plimb in padure, de exemplu. Sa ma vad cu prietenele mele. Sa vad un film cap-coada, fara 12 pauze de impaturit rufe sau scos rufe sau bagat rufe. Kriptonitu’ meu asta cu spalatu.
ofule.
Si e clar. A venit soarele. Si-am pofta de stat pe plaja.
vreaulamare.
No Comments