Mama pe bune

CAPITOLUL I: SARCINA (Partea 1)

Partea 1SARCINA CA EXPERIENȚĂ FIZICĂ

Uite că am făcut-o și pe asta. Am devenit mama cuiva.

Am început să scriu despre sarcină de vreo două trei patru luni și n-am avut energia să le postez. Există mii de bloguri, vloguri, postări, mi s-a părut că e redundant să mai adaug și eu povestea si sfaturile mele. Găsești la tot pasul o mamă nevorbită, gata să-ți spună cum a făcut ea… dar de curând mi-a scris o nouă mamă, căreia i-am scris niște tips despre alăptare. Și aparent au ajutat-o mult informațiile cu care am bombardat-o. Și mi-a dat zvâc. Asta și milioanele de postări cu mame machiate și pieptănate la o oră după ce au născut și cu abdomen plat ca-n filme.

👀

Așa că deschis o categorie nouă, mamă pe bune, unde am de gând să spun, fără perdea și fără miere, trăirile mele. Promit să dau deoparte magia! Și dacă e magie, promit s-o spun. Și-o să o spun cu prețul mustrărilor pe care urmează să le primesc și cu prețul mesajelor – hai, lasă. că nu ești singura mamă din lume, a născut și bunică-mea șase copii și nu s-a mai plâns atâta…

*insert middle finger right about now*

Deci dedic o serie de postări pentru femeile însărcinate care suferă de insomnii și zgâiesc ochii pe pereți de la 4 dimineața. Pentru gravidele care se luptă cu grețurile matinale, care apropos, sunt grețuri 24/24 sau care suferă de arsuri și nu pot dormi decât în șezut.

Dar le dedic și femeilor care trec prin sarcină suuuper ușor și care nu au nici măcar un simptom nasol. Cumva, e nevoie să legăm lumile astea două pentru că nimic nu e absolut perfect, dar nici fooooarte oribil. E semi-oribil.

Imagine pe film – nu mai stiu in ce saptamana eram, dar devenise deja grea viața

Pe la 18 ani i-am zis maică-mii că vreau 4 sau 5 copii. Iubeam copiii și aveam grijă de surorile gagicului meu de atunci și mi se părea cel mai frumos lucru din univers. Bine, eu eram cam ignorantă așa, nu mă preocupau problemele lumii, eram mai mult în bula mea egoistă. Și am zis că CE POATE FI ATÂT DE GREU? Maică-mea s-a uitat la mine cum te uiți la o căprioară neprihănită și a zis că sunt prea mulți, iar eu ca o adolescentă hormonală neînțeleasă de lume i-am zis că ce stie ea??? O să fac CINCI!

Hahahahahaha
(little did I know)

Apoi am crescut. Au venit întrebările, fricile, atacurile de panică, stările depresive, obsesiile legate de moarte, petrecerile, iubiții și nenorocul în iubire, hai-huiul și uite-așa la 30 de ani n-am mai vrut niciunul. Și am ținut-o așa până de curând când m-am mai înmuiat puțin și am început să discutăm dacă să discutăm dacă să facem vreodată sau să adoptăm.

Dar Universul mi-a pregătit altceva. Adică sexul neprotejat mi-a pregătit altceva.

Fast-forward azi, acum cinci luni și ceva nășteam (că și cezariana e naștere, chiar dacă unele persoane anulează experiența) un mini-om. Și de atunci și până azi trăiesc în fragmente de viață. Dar trăiesc, deci UAU!

Nu mai știu în câte săptămâni eram aici că e pe film

EU NU AM STRĂLUCIT ÎN SARCINĂ, eu am fost ca o plantă din aia ofilită

Am mai scris despre sarcină într-o postare, dar n-am mai continuat poveștile. Între timp am și uitat din ele. Și bine-am făcut. Acum, când mă ia câte un gând de al doilea copil, căci inevitabil te paște ideea sau te întreabă cel puțin o vecină CÂND AI DE GÂND SĂ-I FACI O SURIOARĂ (?), îmi repet că pentru mine sarcina a fost un vis urât. Și dacă nu mă conving, deschid pozele din iulie, mă ia cu amețeli și alung orice tremur interior al ovarelor cu amnezie.

REPET: Pentru mine sarcina a fost o experiență traumatizantă!

Monitorizare sarcină pe 31 iulie 2020 / Inainte de cezariană

Faptul că eram imensă, că făceam pipi cam de 2 milioane de ori pe noapte, că-mi calculam drumurile în funcție de accesul la budă, că am avut săptămâni lungi de contracții și vizite la camera de gardă, că NU puteam merge, respira, dormi sau lucra, m-au dărâmat. Asta nu a fost doar sarcina, ci și din cauza faptului că cine mă cunoaște știe că EU NU STAU. Cum adică să zac? Și nu zaci cum vrei tu, zaci pe stânga că acolo cică e indicat.

Pe lângă faptul că am fost contactată de National Geographic pentru un pictorial nou denumit balena de asfalt, a fost și o problemă de gestionare a așteptărilor. Așa că M*IE filme! Când le vezi pe femeile alea gravide și zburdalnice ca niște capre vesele, cu burta aia (FAKE) și cu brațele alea subțiri, îți zici c-o naivitate demnă de batjocură: așa o să fie și la mine.

N-a fost. Ar fi putut fi, dar n-a fost.

Când vezi cum sunt grețurile lor, când scuipă la un colț de stradă și apoi au o prezentare imensă și câștigă un client, zici, cât de rău poate fi? Ahahahahaha. Ahahahahahahah.

*Insert plâns isteric

Atât de rău încât am supt ghimbir crud și eu detest ghimbirul cu toată ființa mea și pot să jur că cinci generații după vor fi dezgustate de ghimbir. Nu prieteni, nu mi-a fost rău 15 minute, mi-a fost rău zile întregi și uneori îmi trecea și credeam că gata, ca mai apoi să vină soarta și să mi-o dea pe la șapte seara. Mi-a fost atât de rău că plângeam ca toanta pe stradă, lingeam o lămâie și mă rugam la sfinți să nu mă țină 9 luni (care-s de fapt 10, dar cine le mai numără?). Au trecut pe la două luni și ceva de sarcină. Dar au venit altele…

Am zis că fac sport și să mănânc sănătos cum vrea orice femeie care nu înțelege cum e cu durerile și kilogramele

Am mâncat chipsuri ONDULATE cu sare, stixuri cu cașcaval și am băut COLA. Eu nu beau suc. Am băut cola. De vanilie. Câte un păhărel de cinste. Am avut zile când am băgat ca-n desene. Căscam gura și turnam kile întregi de zahăr pentru că eram posedată de demonul zahărului. Rațional încercam să mă stăpânesc, emoțional eram o epavă. Apoi ceva s-a liniștit și probabil mi-a trecut sugar hype-ul și m-am calmat. Știți ceva? Ia să sugă societatea o ceapă degerată și eu îmi văd de ale mele!

Odată ce-am plâns la bocanci (literalmente am plâns că nu puteam să scot șiretul să fac nod și ce fel de mamă incompetentă o să fiu eu dacă nu sunt în stare să mă leg la șireturi), am decis că nu pot să mă supun chinului de a-mi refuza o cutie de înghețată cu peanut butter. O cutie întreagă. Doar nu eram barbară!

Yaaaay hormoni!

Am fost un submarin cu picioarele cât două buturugi

Cu sportul am încercat. Am și alergat de vreo două, trei ori, dar am avut burta mică iarna. Când a venit căldura și era optim de ieșit, eu deja nu-mi mai vedeam picioarele. Plus că motherfucker pandemie! Care pentru mine n-a fost cel mai mare blestem, că m-a ținut în casă. Și îmi spuneam că pot să fac orice, dar mă împiedică Covid. Anyaways, am făcut niște sport, dar mă dureau toate și prin luna a patra am avut o sângerare care m-a potolit. Și medicul care mi-a zis că poate n-ar trebui să mai muncesc 12 ore pe zi și nici să fac targetuld de 20.000 de pași.

Cu toată jena de femeie greșită care nu poate să alerge maratoane, în timp ce împletește o căciuliță, în timp ce citește despre nașterea naturală și mănâncă năut fiert, am renunțat.

SARCINA, acest miracol…

Și ca să notez aici am bifat aproape tot ce scrie la carte despre simptome: oboseală (somnolență din aia de adormeam cu capul pe birou), grețuri, vomă, arsuri stomacale (am băgat litri de Gaviscon), sângerări (gingivale, vaginale, nazale), cârcei ucigași, insomnii, dureri de spate, dureri de burtă, dureri de picioare, travaliu fals (nu Braxton Hicks), constipație, picioare umflate, acutizarea rinitei alergice, piele extrem de uscată și tot felul de dureri ciudate care chiar nu erau închipuite.

Am luat Aspenter că mi-au descoperit ceva tensiune în artere la morfologia de trimestrul I și acid folic. Și cam atât. Nu am băgat vitamine, în afară de Mangeziu pentru că aveam niște cârcei cu plânsete. Am făcut multe analize și ecografii (medic de la Regina Maria) – o ecografie pe luna / 3 morfologii /analize de sânge de vreo două sau trei ori / analizele pentru a depista diabetul gestațiomnal etc.

Legat de nașterea naturală și miopie, am fost la un control, dar doar așa ca să fiu eu liniștită, dar aparent e un mit că nu poți să naști natural dacă ești chioară.

partea mișto a fost PĂRUL. Îl spălam super rar, era foarte strălucitor și curat. Atât. Asta a fost experiența mea pozitivă în sarcină și o bucată scurtă de hormoni mișto prin trimestrul doi, când am și zis că poate fac al doilea copil. Aham. S-au dus și hormonii buni și acum se duce și părul ăla frumos. Dar crește unul nou! Yay! Coșuri și baby hair!

Câte kilograme ai luat?

Și da. Știu că te gândești la asta. Am adăugat 13 kilograme. Am pornit de la 49 și am ajuns la 62. Nu pare mult, dar au fost pentru că s-au concentrat pe marea burtă și am mers ca o rață opărită de prin luna aprilie. Nu știu dacă e OK sau nu, e plin internetul de informații contradictorii.

Un Alien in burtă

Eu când mă gândeam la sarcină îmi venea în creier imaginea cu alien în burta lui Sigourney Weaver și mi se părea ceva îngrozitor. Nu mai știu când am simțit mișcările, poate pe la săptămâna 20. Nu pot spune cum se simte, unii spun ca bătăile de aripi de fluture, alții ca un pește. Sunt niște bolboroci care nu-s gaze, iar apoi devine din ce în ce mai evident că se mișcă bebelușul. Dacă seamănă cu al meu și e și neîntors, atunci feriți-vă! Devenise atât de agresivă treaba că tresăream în timp ce vorbeam sau stăteam pentru că primeam câte un călcâi în coaste. Pe de altă parte, UAU! I se vedea capul foarte clar și se împingea atât de tare de am crezut că iese prin altă parte. A fost ciudat, dar și foarte amuzant că-l mai apucam de călcâi.

Chestii pentru viitoarele mame:

Sunt cam treizeci de triliarde de aplicații, canale de YouTube, cărți de citit, podcasturi de ascultat. Ar fi trebuit să fiu însărcinată trei ani să apuc să citesc tot ce mi-am propus. Așa că las o selecție mai jos plus experientețele altor mame, dar să fie genul sănătos la cap.

Aplicații de monitorizare: Baby Centre și Ovia. Baby Centre are și articole faine și poti șă-ți faci un video cu evoluția burții, Ovia e interesaantă că poți să monitorizezi și simptome. Pnetru contracții am cumpărat app Contractions, ca să păstrez și un istoric.

La capitolul sport, mersul pe jos, atât cât am putut eu ieși zilnic. Exercițiile de spate
Yoga cu gagica asta. Am mai făcut exerciții de aici Pregnancy and Postpartum TV.

Mi-a fost greu să citesc pentru că eram vraiște în cap și mega obosită, dar am avut cartea La ce să te aștepți când ești însărcinată și o carte fooooarte amuzantă Sarcina- numărătoarea inversă pe care o super recomand. Mi-am mai luat o mulțime de cărți de parenting, dar încă nu am apucat să le citesc.

Pe Facebook sunt o tonă de grupuri, dar recomand La primul bebe, Zen Mommies Village și Bebe Doarme. Legat de siguranța auto și despre somn puteți începe un research înainte.

O platformă foarte utilă pe care o recomand tuturor este bebebunvenit. NEAPĂRAT! Băgați cu videos la început și la final de sarcină, sunt foarte utile!

Cursuri: Lamaza (prin platfomar Naște cum simți) și un curs de Prim ajutor (prin Pedilactis)

La capitolul îngrijire, nu m-am dat peste cap. Am băgat tone de ulei de cocos și o cremă pentru vergeturi de la Mom. Ulterior am descoperit Bio Oil și e perfect pentru că se absoarbe repede în piele și nu ramâne în haine.

Recomandări pentru prietenele de femei gravide

Intențiile sunt bune, dar de multe ori întrebările sunt obositoare. Când naști, câte luni ești, ce nume îi puneți (aoleo, dar de ce Pavel, de unde vine, poate vă mai gândiți), aoleo e fecioară, câte kile te-ai îngrășat, ai emoții, cum naști (ah natural, ce tare, ah cezariană, nasol, nu ești în stare să naști natural)… cel mai bine, dacă vreți să îi oferiți suport prietenei, întrebați ce are nevoie.

Uneori avem nevoie să vorbim sau să ne prefacem că nu suntem gravide (deci mai ușor cu apelativul mami), alteori avem nevoie să fim răsfățate sau încurajate.

Cam atât din prima parte.
Dacă pot fi de folos cu alte sfaturi, mă găsiți aici și pe Instagram.

Spor la copt!

You Might Also Like

1 Comment

  • Reply
    Irina
    15 January, 2021 at 8:43 am

    Bună ziua, vă cer permisiunea de a fi contactat de reprezentantul companiei producătoare a medicamentului Aspenter, Terapia. Compania are obligația de a colecta date legate de siguranța tuturor produselor comercializate, în interesul pacienților care le utilizează. În cazul în care sunteți de acord, vă rugăm să transmiteți aici sau pe adresa office@sigurantapacientului.ro datele dumneavoastră de contact (adresa de email). Acestea vor rămâne confidențiale și nu vor fi folosite decât în scopul declarat mai sus.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.