N-am vrut să lungesc prea mult postarea anterioară. Pe tema sarcinii putem vorbi 7 (zeci) zile încontinuu.
Nu am plecat la drumul jurnalului mamă pe bune cu un plan, nici nu prea poți cu o viață atât de imprevizibilă care depinde de un pitic ce-ți controlează somn, emoții și chiar și când faci pipi. Știu doar că vreau să acopăr cât mai multă informație de pe toate palierele burții-pepene.
Nu vreau să sperii pe nimeni, ci mai degrabă să informez într-un mod cât mai relaxat, expunând cât mai onest ce am trăit. Uneori ne e jenă să întrebăm mai departe sau poate uităm sau nici nu ne dăm seama că avem nevoie să știm niște informații. Eu, de exemplu, mi-am comandat într-o seară arepas colombianas (LOVE FOREVER) și era să explodez. E la mintea cocoșului SĂ EVIȚI CHESTII CARE TE BALONEAZĂ că te poți speria că naști. Mălaiul balonează. Cel puțin pe mine, da…
👀
Și când ești gravidă nu te mai duci ca o doamnă la budă să te eliberezi de gaze, că nu poți suna atât de des la tractări. Eh, imaginează-ți că trebuie să scoți un milion de pârțuri și partenerul tău e lângă tine. Și uite-așa, din soarele lui, devii soția lui bășinoasă. Așa că vă spun de pe acum că n-o să fie cu parfum de levănțică. Mai ales pentru el.
Să lămurim un lucru…
Nu sunt medic. Înainte de orice postare pe un blog obscur și de orice sfat de la altă gravidă, ce zice medicul e sfânt. Acum, sperăm să fie un medic excelent, empatic și comunicativ. Dacă nu e, atunci căutați până găsiți pe cineva pe aceeași lungime de undă. E nevoie să vă răspundă tuturor întrebărilor fără să vă facă să vă simțiți handicapate sau în nesiguranță.
GRUPUL DE SUPORT E SFÂNT
Pentru mine cele mai multe informații au venit de la grupul de suport BABY MAMAS. Nu, nu există public, că nu e toată lumea norocoasă ca mine. Am două prietene superbe care au două fete perfecte -superbe-adorabile (din cauza cărora m-au și trădat ovarele și-am rămas gravidă cu tot cu aplicatia mea de monitorizare pentru a NU rămâne gravidă). La ele am văzut sarcina de când erau bebelușii o afină, până i-am ținut în brațe la trei ore de la naștere. Băi nene, ce sentimente sunt acolo…
*Piele de găină și acum
Tot la ele am văzut că se poate, că nu e cel mai îngrozitor lucru din lume, deși Anca m-a mințit că e ca un proiect greu la muncă. NU E, nu există proiect greu la muncă în comparație cu a fi părinte. Munca pare o gură de aer proaspăt, o seară-n club cu prietenii, o Vamă de 1 mai… Și, o să sun ca un clișeu obosit, dar nu poți înțelege prin ce trec oamenii ăia până nu devii parte din gașca lor.
Revin la comunitate, care e ultra-importantă în momentele mișto, dar mai ales în cele groaznice. De la fete am devenit dependentă de miros de bebeluș pe care nu-l mai simt acum, dar atunci mi se înmuiau genunchii de emoție. Am văzut și ce înseamnă să fie greu. Nu m-au cruțat, mi-au zis tot despre placentă, lohii, dop gelatinos, că sarcina se numără în săptămâni, nu în luni, că nu știi când naști, că nu e o dată certă… și TOT ELE m-au lăsat să le pipăi burțile cu micile lor extraterestre pe care le-am iubit ca pe ochii din cap din momentul zero. Și ce e și mai cool e că jocul continuă. Am norocul să am acest preview și… deși e absolut fantastic să le văd cum devin oameni, frățiorilor, e din ce în ce mai ușor-greu.
Al doilea grup de suport a fost cu alte doua proaspete mame – ne-am denumit producția 2020. Pentru că au avut avans de două și respectiv o lună, știam de dinainte ce urmează: analize, miscările bebelușului, simptome etc. Și ajută! Ajută că au fost sănătoase la cap, ajută că îmi raspundeau la 4 dimineața cu tot felul de articole sau postări funny despre naștere, ajută că știam că nu sunt singură în toată asta, deși la final, acolo în momentele alea, tot singură ești.
Dacă nu aveți acest grup de suport, care e un miracol și pentru care sunt extrem de recunoscătoare sper să vă aline rândurile mele. Și dacă nu aveți un grup de suport, poate vă căutați. Există diverse comunități online, unde se vorbește cu blândețe, dar și cu onestitate despre experiența sarcinii.
Pe lângă copil, corpul femeii dezvoltă un organ nou – placenta
PRIETENI! Voi știați că noi, femeile, dezvoltăm un organ NOU și ultra softisticat și smecher pe care-l eliminăm la naștere (o să scriu despre lohii când ajung să scriu despre naștere)? Deci această placentă pe care am ignorat-o până am fost diagonsticată cu inserție marginală bla bla panică (totul a fost OK) e basically viață. Nu e de mirare că sunt unii care o mănâncă. Crudă.
*Wait what?!?!? Insert voma emoticon
Așa că atunci când vă mai f*te la cap cineva despre cum ar trebui să fiți când sunteți gravide și cum NU ar trebui să aveți hormoni, pofte sau dureri, amintiți-le că pe lângă faptul că vă ocupați să aduceți o nouă viață plătitoare de taxe, tocmai ați dezvoltat un organ nou. Și necesită energie și timp.
NU vă atașați de data nașterii
La mine data estimată a fost 1 august. Data bunicului meu. Leu de august. Că sunt un om simplu și nu pun presiune. Leu de august cu ochi verzi. (Nu voiam rac. Am avut un gagiu rac și nu mi-a plăcut. Am vrut să fie leu ca prietena mea cea mai bună, că deja sunt as la capitolul complimente). A ieșit leu de iulie cu ochi căprui-ish așa că încă mai trag speranță că-s verzi, dar sunt căprui toată ziua, dar eu tot sper…
Avem Tesla în spațiu, dar nu știm ce declanșează travaliul
Teoretic atunci când se formează plămânii copilului, se poate declanșa travaliul. Practic se poate întâmpla oricând. Gen, poți să mergi azi la control și să fie totul BLANAO (se mai folosește blanao?) și a doua zi să ai sângerări și să crezi că pierzi sarcina. Sau mergi la medic și-ți zice să stai chill că nu naști și noaptea să intri în travaliu. SAU să vrei să naști la 40 de săptămâni pentru că VREI SĂ IASĂ ODATĂ și el să stea liniștit până la 42, când va trebui indus travaliul.
Ideea e să nu vă atașati de nimic.
Nu vă faceți planuri de călătorii (daca dispare COVID și se deschid granițele) după săptămâna 34 sau 36. Depinde ce zice medicul. Da, poate că sunteți mai inteligente decât mine sau mai realiste, dar eu aveam data nașterii pe 1 august și pe 2 iulie aveam bilete în Portugalia la System of a Down (BC – Before Covid). Și am întrebat medicul dacă e OK să merg, eu fiind SIGURĂ că pot să mă dezlănțui pe Toxicity în nouă luni, iar el a zis că nu. Plus că nu te mai primesc în avion că le uzi covorul dacă se rupe apa (alt mit – nu se rupe apa la toată lumea, să ne calmăm Hollywood cu apa aia!).
Sexul, stimulat sânii, urcatul de scări și ce alte chestii mai găsiți pe net pentru a declanșa travaliul, nu s-au dovedit a fi eficiente. Dacă pentru sufletul vostru vreți să le faceți, just do it cum ar zice Nike, dar nu vă așteptați să nașteți după.
Also, legat de… umm… sex. Kazi, dacă citești asta, da, părinții tăi au făcut și SPER EU fac sex în continuare și sunt mulțumiți de asta. După un anumit moment al sarcinii unii oameni nu mai fac sex, deși poate libidoul femeii e activat. Pentru că e în drum o mare burtă și gândul că nu mai e o celula mică sau o chestie de 3 centimetri, aproape invizibilă poate să inhibe. Nu prea mai ai cum să ignori că e ditamai copilul de trei kile pregătit de viață… deci asta cu sexul e de la cuplu la cuplu…
Somnul
Somnul a devenit o monedă foarte scumpă.
O să vă zică toată lumea să dormiți acum că nu o să mai apucați. Și da, au dreptate. Problema cu somnul stă cam așa. În prima parte a sarcinii majoritatea femeilor au insomnii. Eu le aveam de la sarcină și de la Covid – citeam încontinuu ca obsedata. Apoi trimestrul doi e mai mișto și să zicem că recuperezi, asta dacă nu e o sarcină complicată sau nu obsedezi ca unele persoane (eu, de mine e vorba) și faci liste peste liste. Iar ultimul trimestru vei fi atât de obosită că vei vrea să dormi, dar e greu să dormi în dureri. Pe spate nu prea mai poți, că apasă pe plămâni. Pe-o parte amorțești. Pe cealaltă apasă pe ceva ce nu știi exact ce e, dar doare ca dracul. Pe diagonală cu perna găsești în final o poziție optimă și după 3 minute vei face pipi. Ce ziceam? Nu te atașa de nimic, nici măcar de poziția de somn. Deci dormi dacă poți, dacă nu, consideră că e antrenament pentru ce urmează.
Oamenii din jur
Veți fi oprite random pe stradă și întrebate cât aveți până când nașteți. Puteți să NU RĂSPUNDEȚI. Aveți scuza că sunteți gravide și hormonale. Folosiți-o la maxim.
O să vi se adreseze lumea cu mami. E drăguț de două, trei ori. Apoi nu mai e drăguț.
Veți fi anulate ca femei, lumea se va uita la burtă și doar acolo. Și la sâni. Aici se poate să fie prea mici și aoleo cum alăptezi tu cu ăștia sau prea mari și va fi aoleo săraca – niciodată bine.
Veți încerca să convingeți oamenii că strălucirea aia a femeii gravide e doar un mit. Adică o fi la unele femei, dar la majoritatea e excesul de sebum. Sau transpirația. Sau make-up. Și noi SUNTEM OK CU ASTA, de ce trebuie să insiste toată populația că e de fapt strălucire?
Sarcina e o poveste alambicată. Faza e că e atââââât de intimă și totuși atât de vizibilă, încât e greu de gestionat. Vorbim de chimie, buluc de informații, anxietăți, bucurii inexplicabile, frici paralizante… Vine la pachet cu multe provocări și e nevoie de multă empatie și înțelegere de la cei din jur pentru a ne putea păstra un echilibru.
Însă, la final, cel mai important este să fie femeia sănătoasă și împlinită să poată duce la bun sfârșit această misiune. Dacă tot o denumește lumea ”miracolul vieții” ar fi frumos să se comporte ca atare. Femeia gravidă e un porțelan scump. Să avem grijă de ea :)
Ultimul trimestru
Vă recomand să nu lăsațti pe ultima lună treaba cu aranjatul camerei, spălat haine etc. Doar dacă vă poate ajuta cineva. Eu oboseam până în bucătărie și îmi era foaaaaarte greu să mă aplec să bag în mașina de spălat. Am avut ajutor de nădejde și am răzbit. Dacă aveți o burtă maaaaare, contracții și sunteți și foarte obosite, nu încercați să faceți mai mult decât vă permite statutul – de femeie superbă purtătoare de viață. Nu vă încăpățânați. E păcat. Acceptați să fiți răsfățate, adorate, servite la pat. Odată ce apare micul om, se mută complet interesul.
Spor la copt!
No Comments