Povești inspirate din fapte reale și trăiri imaginare

Ce anume te face să nu vezi că din start nu e nimic normal în ce faci tu?

Natura mea este una tumultoasă. Deodată-n mine găsești și toamnă și vară și singurătatea muntelui și frenezia mării. Deodată, am zis! Sunt o fire greu de dominat și înțeles și asta pentru că fie sunt de-o raționalitate ascuțită și dură, fie o iau razna pe baza unui instinct de cele mai multe ori îmbibat cu alcool. Indiferent de cele două, mă explic. Mereu, ca nu cumva să ajung să rănesc ființele. Și cu cât mă explic mai mult, cu atât mă uimesc mai mult.

Nu stau să (mă) analizez. Decât rar, când simt că picioarele calcă în altă parte și mintea s-a rătăcit în palmele altcuiva. Ca să nu mai zic de suflet care bântuie pe la uși sigilate de-a binelea. Și când încep să desfac nodurile mă ia cu furii și puseuri de iubire. Totul necontrolat.

Uitasem cum e să bei o cafea bună în doi. Dimineața. Și cum e să-ți dorești să stai în locul ăla, în momentul ăla. Captiv în brațele celuilalt. Zâmbind. Torcând. Și mi-e frică de asta. De faptul că-mi place asta. Că aș putea deveni dependentă de asta. Că aș da diminețile mele pline de tabieturi pe asta.

Noi doi n-am fi funcționat, oricât de mult mi-aș fi dorit să te am. La nivelul visceral. Jos. De tot. Până în nucleul ființei tale. Noi doi nu funcționăm pentru că suntem în alt timp. Eu am vrut să mă demonstrez ca să te copleșesc cu ființa mea, iar tu ai stat. Dacă veneam, mă primeai. Dacă plecam, mă lăsai. Mișto joc, doar că nu mă ține. Că sufletul meu ar fi vrut să rămână, iar mintea ar fi vrut să te pedepsească. Că mie-mi plac filmele care mă gâtuie de emoție, iar ție-ți place să te păstrezi rece. Că eu vreau să dansez pe-o masă, iar ție-ți place să dormi. Că mie-mi arde de doi, iar ție de trei sau peste.

Ține-mă de mână. Și nu mă băga în seamă când par nebună. Mi-e doar frică. Atâta tot. Și sunt atât de simplă în complexitatea poveștilor mele. Atât de simplă… 

Îmi place să fiu anormală. Oricât aș spune că vreau s-o țin pe linia aia dreaptă în care încadrăm normalitatea, nu pot. Pentru că vreau să trăiesc. Și să simt acut. Și să mă joc. Și să plâng. Și să caut. Și nu pot să urmez drumurile altora, cum nu vreau să pavez drumul meu cu vreun fel de intenție. Mi-am pierdut conștiința pe drum. Nu e sănătoasă. Mi-am pierdut multe de-a lungul vremii, dar am căpătat altele. Mai valoroase.

Sunt un om iubibil. Prin tot ce dau. Prin tot ce cer.

hugslovepeace
>.<

 

 

 

You Might Also Like

7 Comments

  • Reply
    Formatii pentru nunti
    27 November, 2011 at 2:07 pm

    Daca un om normal inseamna ca trebuie sa faci doar cum vor altii, sa te modelezi dupa persoana de langa tine ca si cum doar ea gandeste bine, sa nu ai propriile dorinte, aspiratii si placeri, atunci nici eu nu sunt un om normal :)
    Nu poti transforma un om, dar il poti gasi pe cel care se potriveste cel mai bine cu stilul tau de viata si de gandire.

  • Reply
    ben
    26 November, 2011 at 10:03 pm

    Stai puțin, Evergreen.
    Definește “normal”.

  • Reply
    INTJ
    26 November, 2011 at 5:46 am

    d.p.m.d.v. nu … pentru ca se pleaca de la presupunerea ca acea constanta (perceputa de ratiune) e plictisitoare … in timp ce, (imho) orice om isi doreste sa traiasca “o iubirea de-o viata”. eu cred ca acest paradox e un paradox fals … deoarece se ignora faptul ca iubirea nu-i ceva controlat de ratiune (iar daca nu-i controlat, perceptia acelui ceva e doar o aproximare vaga) si se ignora o alta “lectie” transmisa prin timp de stramosii nostrii:

    Love is patient, love is kind.
    It does not envy.
    Love is never boastful, nor conceited, nor rude;
    It is not self-seeking, nor easily angered.
    It keeps no record of wrongdoing.
    It does not delight in evil,
    But rejoices in the truth.
    It always protects, trusts, hopes, and preserves.
    There is nothing love cannot face;
    There is no limit to its faith, hope, and endurance.
    In a word, there are three things that last forever:
    Faith, hope, and love;
    But the greatest of them all is love.

    – 1 Corinthians 13:4-7

    nu-s eu fan religie si biblie, da’ asta nu inseamna ca nu dau cezarului ce apartine cezarului … si din cate stiu eu, biblia e scrisa de oameni (care stiau sa scrie si implicit sa citeasca, fiind astfel mai culti decat ceilalti).

  • Reply
    Evergreen
    26 November, 2011 at 4:03 am

    Valentin – sunt de acord cu tine

    INTJ – pai si nu mai bine furtuna efemera, decat constanta plictisitoare?

  • Reply
    INTJ
    25 November, 2011 at 3:38 pm

    orice relatie pe termen lung necesita o anumita doza de constanta … fara ea, relatia se transforma intr-o simpla aventura (furtunoasa ce-i drept, da’ efemera).

  • Reply
    Valentin
    25 November, 2011 at 3:08 pm

    E greu sa fii nebun in dragoste, sa iubesti in doi, sa iti daruiesti sufletul tau celuilalt si el sa iti dea sufletul in dar, sa fii lasat sa iubesti ca un nebun. Nu cred ca lumea fuge de iubire si nu cred ca nu ii place sa primeasca iubire si energia care vine cu ea, dar cred ca lumii ii este frica sa se expuna, sa se deschida sa nu fie ranita intr-un fel sau altul, si mai e o parte din lume care nu stie sa iubesca (parerea mea).

  • Reply
    polimedia.us/fain/
    25 November, 2011 at 1:03 pm

    Ce anume te face sa nu vezi ca din start nu e nimic normal in ce faci tu- – Evergreen…

    ” Sunt un om iubibil. Prin tot ce dau. Prin tot ce cer. hugslovepeace “…

  • Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.