Oamenii au cufărașe. Pictate cu flori. Din lemn de santal. Frumos mirositoare. Cufărașele le depozitează în dulăpioare. Construite cu mânuțele lor. Cu timpul lor. Cu dragostea lor. Cufărașe cu bucăți de suflete.
În cufărașe păstrează anumite lucruri primite în dar de la oameni. Unele daruri sunt minunate, altele sunt negricioase și bine că-s închise.
Am și eu cufărașe. Pe fiecare am râcâit o inițială. Fiecare aparține cuiva – un om cu care mi s-a intersectat cărarea și pe care (slavă memoriei) nu l-am uitat. Și-s oameni pe care-i știu de-o viață, oameni pe care i-am văzut o zi la mare, oameni cu care am conviețuit ani la rând, oameni cu care am dormit o noapte, oameni cu care am dansat în club…
Am tot cernut emoțiile cât să-mi rămână o senzație de bine, o urmă de -zâmbet, o adiere blândă, în ciuda unui final nefericit cu tente de melodramă. Pe alocuri mi-a reușit. Încă mai lucrez la asta, dar depozitul arată surprinzător de bine. Ca o livadă de cireși înfloriți.
-Nu-mi plac finalurile. Cum nu-mi plac despărțirile. Am mai spus. Nici măcar cele cu te pup, ne vedem mâine. Ah, nu-mi plac oamenii care nu se întorc măcar o dată să-mi facă din mână sau să-mi zâmbească sau măcar cu ochiul, deși eu bat greu la distanță… mhm, dar asta într-o altă însemnare.-
Mi-era dor să conduc. Dor dor dor! Cine-ar fi crezut asta?
Am început filmările. Îmi curge energie prin vene. Și entuziasm. Și dor de filme.
Nu-s în echilibru, dar mă descurc pe firul vieții mele. Când simt că pic, mă agăț de câte un umăr… și-o bere. Și mă redresez. Când mă ia dorul deschid câte un cufăraș, miros florile de cireș, închid și avanti!
HugsLovePeace
>.<
8 Comments
Cu palma paravan pentru priviri « Evergreen
1 April, 2011 at 3:38 pm[…] Și-n cufărașe așez perlele. Mi-e dor de mare! Cumplit de dor. Începe starea aceea cu care v-am obișnuit deja. Tânjala și dorința de a sta cu labele-n nisip, de a mă tăvăli pe mal, de a privi clișeicul, și totuși adorabilul, răsărit. Dorul de păr ațos cu miros de briză, dorul de nopțile prea scurte și prea obositoare, dorul de matinala bere rece. […]
claudiab86
27 March, 2011 at 8:07 am“Ca o livadă de cireși înfloriți.” Ce imagine desprinsa dintr-un vis! Sau dintr-un pastel japonez. Imi place mult cum scrii (am mai spus-o, stiu :) ) Imi place, place, place :D
Evergreen
26 March, 2011 at 7:52 pmȚuică? Te aștept. Când oi putea
ben ungar
26 March, 2011 at 7:50 pmBere nu. Da’m o ţuică de joci zaruri cu măsele-n gură, nu alta! M-oi duce să văd, totuşi. Nu mă despart de tine că, zici tu, nu-ţi plac despărţirile. Plec direct. Da mai vin! Când oi putea.
Evergreen
26 March, 2011 at 6:39 pmBen – Sar’na fain frumos. Zicea Piticu’ de bere. :D
ben ungar
26 March, 2011 at 6:37 pmZău mă bucur pentru tine! (film, energie, entuziasm)
Evergreen
26 March, 2011 at 2:48 pmO buburuza neagra, dar nu-i a mea…
Elza
26 March, 2011 at 2:40 pmce conduci? :)