Scot rotocoale de fum. Nu mi-ai spus de multă vreme că-s frumoasă. Mă obișnuisem să mă răsfeți cu complimente și să-mi dau ochii peste cap, satisfăcută. Beau vodkă seacă. Nu știu ce-i cu mine că simt că-mi arde ficatul. Probabil e nevoia de a simți ceva. Deja am epuizat toate subiectele pe care le puteam aborda. Am rămas fără cuvinte și privim pe geam. Trec oameni, chinuiți de nămeți, purtând poveri pe omoplați.
În fiecare zi prizez liniuțe de derută. Mă plimb parcă plutesc. Lipsește cu desăvârșire orientarea-n spațiu și am senzația că sunt în mijlocul unui ocean și că în loc să mă bucur de spectacol, amețesc îngrețoșată. Mi-e groază. Masochista din mine nu se lasă. Și trec dintr-o extremă în cealaltă. Am puseuri de fericire inexplicabilă. Parcă prind viață, iar apoi cad în letargie.
Mă las de fumat. În curând.
Aș vrea ca oamenii să-și permită să se abandoneze nimicului.
Să găsesc două brațe primitoare care să mă țină până adorm, chiar dacă nu adorm deloc. Aș vrea să mă bucur de privilegiul de a lăsa totul baltă și de a zace. Fără niciun gând. În pat cu ochii deschiși în tavan.
Țin diete. Am renunțat la carne. Număr calorii. Fac sport. Merg pe jos. Beau ceaiuri și cafele îndulcite cu miere. Mă abțin de la dulciuri, uneori. Alteori dau iama și renunț la cină.
Asta e o viață ciudată. Dar e vorba de alegeri.
S-a întâmplat ceva cu mine. Și nu pot s-o vorbesc. Nu pot s-o așez în cuvinte, s-o explic mai departe sau măcar mie. S-a întâmplat ceva straniu înăuntrul meu. În creierul meu. În sinele meu. Mă simt obosită în fiecare zi din viață. Merg parcă mă târăsc. Nu mă mai încântă nimic. Totul e blank. Am un zid de care se izbesc cuvinte, gesturi.
Nu știu de la ce e. De la cine e.
Sunt în săptămâna de dinainte de filmare. Și toate se rezolvă încet-încetișor.
Sunt în blocaj. Creativ. Spiritual. Emoțional.
mi-e dor să fiu copil. mi-e dor să nu mai caut, ci să iau ce mi se dă.
eu cine sunt în toată asta? cine sunt eu. încotro mă duc.
sorb vodkă. mă las și de băut. și de visat la călătorii.
am senzația că sunt greșită. sau că mă încăpățânez să repet greșelile. sunt iremediabilă.
mă las. pur și simplu. mă las așa cum sunt. nu mă mai repar, nu mă mai judec.
1 Comment
stro
23 January, 2013 at 1:11 pmai dreptate, cel mai alienant e sa nu stii unde.
mult mai frumos ar fi sa stii. exemplu:
http://www.youtube.com/watch?v=ggrVvjughkI