Povești inspirate din fapte reale și trăiri imaginare

Ceai cu scorțișoară, lumânări cu vanilie și țigări ușoare

Lumea se împarte între visători și cerebrali. Eu jonglez când cu una, când cu cealaltă. Probabil dintr-o teamă de a mă lăsa dusă de vreun val. Îmi plac visătorii. Mă bucur de entuziasmul lor și cred că ei transformă o realitate mohorâtă într-una caldă. Îmi plac și cerebralii care-și înfrânează emoțiile și fac pur și simplu. Sunt fascinanți, oamenii, prin definiția lor.

Pura existență este complet absurdă și merită analizată. Când te trezești într-un moment și habar nu ai cum ai ajuns acolo.

Mi-am aprins o țigară. Acum. Trag din ea. N-are un gust aparte. Beau ceai cu scoțișoară. Și arde o lumânare parfumată. E ziua aia de decembrie, friguroasă, ploioasă, întunecată. E ziua aia în care ascult Coldplay – Paradise pe repeat și îmi plimb palma prin părul scurt. E ziua aia în care mă privesc în oglindă și-mi zâmbesc, că-s îndrăgostită de cine sunt eu, prin ochii mei.

M-am dezmeticit. Aia mică îmi zice proful. Aia mică sunt și o să fiu. Mi-a luat ceva să îmi iau vălul de pe ochi și să fiu curajoasă.

 

You Might Also Like

1 Comment

  • Reply
    Ada
    29 December, 2011 at 10:20 am

    esti fantastica…postarile tale sunt intotdeauna de exceptie, cu totii jonglam cred eu intre visare si rational…interesant e rezultatul fiecaruia dintre noi – al tau e unul trasat in linii bine punctate, fine (simt aroma ceaiului tau si fumul greu de tigara, zambesc traind o alta zi de decembrie prin randurile tale)

  • Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.