Povești inspirate din fapte reale și trăiri imaginare

Cică se trăiește foarte bine și cu dulapul plin

De după asta

Cică se trăiește foarte bine și cu fantomele din dulap. Nu trebuie neapărat să scap de ele.

Cică există posibilitatea să existe un soulmate undeva și să nu mă întâlnesc cu el. Deal with it! Poate există mai mulți.

Cică poate ar trebui să accept că angoasele și furia sunt doar în prezentul meu. Că legătura dintre mine și om nu există, că există totul în capul meu. Că să accept că există și să accept că va rămâne veșnic acolo. Dar eu nu vreau să-mi rămână veșnic, refuz asta. Și de aici izvorăsc insomniile.

Cică bărbații se detașează mai ușor. Aleg între alb și negru, suferă de cavalerism. Ceva e bine, ceva e rău. Aruncăm răul. Mergem mai departe.

Sunt genul de om care are nevoie să vorbească cu alți oameni. De la minte la minte, de la suflet la suflet. Și sunt genul de om care trebuie zguduit ca să se trezească din visare. Și care are nevoie să-și confirme teoriile cu ceilalți.

De obicei există mai multe fațete ale unei situații. Și suntem setați să vedem detaliul și nu ansamblul. Și să le punem și celorlalți dintr-ale noastre, cu gândul că ce simțin noi devine universal valabil și transferabil celorlalți

Greșit.

Ceilalți se scarpină la coaie și cam atât.

Nu știu dacă sunt construită să accept și să dau drumul. Ori poate nu m-am maturizat suficient. Nici nu-mi place să trăiesc cu ele-n mine, de aia e o luptă continuă. Uneori devin cinică, alteori devin plăplândă.

Cred că nu mai vreau să sufăr pentru greșelile altora. Mi-am dat destul în cap pentru ale mele.

Trec toate. Și toate trec.

Răspunsurile vin când te aștepți mai puțin.
Să am răbdare…

Foto

You Might Also Like

1 Comment

  • Reply
    Luciana
    19 June, 2013 at 1:11 pm

    Noi de ce nu ne detasam? A, noi vedem si gri iar cand ne paraseste ne dam cu curu de pamant. Big shit. Head up!

  • Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.