cîndva m-au frînt cuvintele astea

acum am rămas cu un simplu gust amar. un frison-fulger. de la presupusa mea mare iubire. şi nici măcar nu mai cred în fantezii din astea.

“NU pot o sa-ti raspund la intrebari, nu stiu cum sa vorbesc si ce sa fac, stiu doar ca nu mai sunt eu.

Iti spuneam: “cred ca TE IUBESC” , oare te iubesc sa este doar o vibratie de moment; curios este faptul ca intelectul imi spune sa te las in pace sa-ti traiesti viata, si poate ma vei uita si o sa fii fericita sau poate iti vei da seama ca nu meritam……   insa simt cu toata fiinta ca  TE IUBESC… mi-e frica sa spun; cum pot sa te iubesc asa repede ? sau este doar o naluca, poate tu esti doar o naluca.

Si iata-ma in dilema in care am fost de multe ori….  sa ma eliberez sau sa eliberez?

ce sa fac?! …nu stiu …..

Incercam ieri in masina  pentru un moment, sa incerc sa te fac sa renunti la mine sa te  eliberezi de mine … dar spuneai ca nu poti ….
nu esti singura.

este o utopie totul ?

Imi spui ca nu credeai ca o simt ceva pentru tine, dar uite ca simt.
Imi doresc sa te eliberez si vreau sa o fac si o sa o fac… dar nu pot acum.
Cine suntem noi sa lovim in jurul nostru cu atat de multa durere…

ce intelegi eu… a fost o intrebare retorica….        nu inteleg nimic, dar simt
Poate nu are nici un inteles ce am scris … poate este o tampenie… poate pentru faptul ca delirez iti scriu… habar nu am

Nu mai pot sa scriu, dar daca nu o fac, o sa pleci … nu pot sa te las…”

Ştiţi ce n-a ştiut omul ăsta niciodată? Că n-aş fi plecat, mă. N-aş fi…