Confesiuni

ciupercilor trezirea!

Acum nu mai avem de ce să ne plîngem. Acum nu mai avem de ce să nu ne trăim viaţa. Dacă ne-am ascuns pe după nămeţii murdari sau în umbre înceţoşate, azi e o zi cu lumină, cu căldură.

Bate optimismul la uşă, aşa-i?

Zambile, ghiocei, frezii. Drumuri uscate. Mănuşile uitate pe cuier. Renaştem. Ne trezim!

You Might Also Like

7 Comments

  • Reply
    Un tip de modă veche. Cravata mov « GENUNCHIUL LUMII | Flavius Obeadă
    23 February, 2010 at 9:55 pm

    […] filozoful din mine“, se miră mai departe văzîndu-se atins de ispita vorbelor de duh… Ziua se lungise deja şi la preţ de cîteva ceasuri de umblat fără ţintă se aşeză pe băncuţa de lemn din […]

  • Reply
    kaos
    23 February, 2010 at 7:37 pm

    intodeauna o afirmatie cu lumina e pandita de o intrebare nihil.; “Bate optimismul la usa”… asa, si?

  • Reply
    edu
    22 February, 2010 at 3:13 pm

    Am tot zis ca vine primavara si m-a tot amagit ca o amanta fudula… de data asta nu ma mai bucur inainte, mai astept :)

    Te cate ori vin pe la tine te gasesc fresh, tonica in asa fel ca ma ametesti :)

  • Reply
    echristianblog
    22 February, 2010 at 9:57 am

    foarte taree ! :)

    p.s: schimb de link-uri ?:)

    adresa este: http://scelerati.wordpress.com

  • Reply
    Tomata cu scufita
    22 February, 2010 at 9:36 am

    Mie mi-e si teama sa zic ca bate. da’ am si eu senzatia asta. :D

    • Reply
      evergreenstory
      22 February, 2010 at 9:37 am

      zaresc pe geam un cer senin si foooarte albastru, cu nuante insorite. bate, bate :)

    Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.