Acum nu mai avem de ce să ne plîngem. Acum nu mai avem de ce să nu ne trăim viaţa. Dacă ne-am ascuns pe după nămeţii murdari sau în umbre înceţoşate, azi e o zi cu lumină, cu căldură.
Bate optimismul la uşă, aşa-i?
Zambile, ghiocei, frezii. Drumuri uscate. Mănuşile uitate pe cuier. Renaştem. Ne trezim!
7 Comments
Un tip de modă veche. Cravata mov « GENUNCHIUL LUMII | Flavius Obeadă
23 February, 2010 at 9:55 pm[…] filozoful din mine“, se miră mai departe văzîndu-se atins de ispita vorbelor de duh… Ziua se lungise deja şi la preţ de cîteva ceasuri de umblat fără ţintă se aşeză pe băncuţa de lemn din […]
kaos
23 February, 2010 at 7:37 pmintodeauna o afirmatie cu lumina e pandita de o intrebare nihil.; “Bate optimismul la usa”… asa, si?
edu
22 February, 2010 at 3:13 pmAm tot zis ca vine primavara si m-a tot amagit ca o amanta fudula… de data asta nu ma mai bucur inainte, mai astept :)
Te cate ori vin pe la tine te gasesc fresh, tonica in asa fel ca ma ametesti :)
echristianblog
22 February, 2010 at 9:57 amfoarte taree ! :)
p.s: schimb de link-uri ?:)
adresa este: http://scelerati.wordpress.com
evergreenstory
22 February, 2010 at 12:02 pmmerci
nu fac schimb de link
Tomata cu scufita
22 February, 2010 at 9:36 amMie mi-e si teama sa zic ca bate. da’ am si eu senzatia asta. :D
evergreenstory
22 February, 2010 at 9:37 amzaresc pe geam un cer senin si foooarte albastru, cu nuante insorite. bate, bate :)